Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

82
Boli virotice şi prionice ale animalelor
densitate mare de pisici şi unde acŃionează
factorii de stres care rup echilibrul virus-gazdă.
VHF-1 pătrunde în organism, de regulă, pe
cale respiratorie prin aerosoli creaŃi prin strănut.
Contactul direct între pisici nu este necesar,
infecŃia putând difuza între indivizi aflaŃi la
distanŃă de 1,5 m. Transmiterea infecŃiei se
realizează şi prin intermediul surselor secundare
(aşternut, cuşti, vase de mâncare etc.) şi al
persoanelor care vin în contact cu pisicile
bolnave.
Imunitatea pasivă maternală durează 6-8
săptămâni, iar pisicile trecute prin boală rămân
imune 3-4 luni.
Tabloul clinic
Perioada de incubaŃie este de 3-7 zile. Se
disting o formă simplă şi una complicată.
Forma simplă. Simptomatologia este
dominată de rinită şi conjunctivită, la început
seroase, apoi mucopurulente, asociate cu strănut,
uneori tuse discretă, hipersalivaŃie şi chiar
hipertermie, abatere şi anorexie. La unele pisici
se constată laringotraheită, însoŃită de cornaj şi
răguşeală, cu pierderea parŃială a vocii. În
majoritatea cazurilor animalele se vindecă în 10 -
15 zile.
Forma complicată, întâlnită la circa 10% din
cazuri, se exprimă prin conjunctivite bilaterale,
cheratite, ulcere corneene, panoftalmie (6), ulcere
linguale şi faringiene neregulate, extinse, ulcere
cutanate şi chiar pneumonie şi/sau bronhopneumonie
la pisicile sub 4 luni. Forma
complicată durează săptămâni sau luni şi
sfârşeşte prin vindecare (cu unele sechele) sau
moarte la 5-20% din cazuri datorită malnutriŃiei,
deshidratării şi suprainfecŃiilor cu germeni
oportunişti sau cu FIV. La pisicile în vârstă de
peste 6 luni evoluŃia este, în mod obişnuit, mai
uşoară sau subclinică. Se poate înregistra
ocazional şi avort, considerat secundar febrei şi
toxiemiei.
Tabloul morfopatologic
La aspectele prezentate în cadrul tabloului
clinic se mai pot adăuga: necroza şi ulcerarea
corneŃilor nazali, osteoliză locală şi deformarea
feŃei, inflamaŃia traheei şi chiar pneumonie sau
bronhopneumonie.
Examenul histologic relevă procese alterative
ale epiteliului mucoasei căilor respiratorii
anterioare, fenomene vasculare (congestii sau
chiar hemoragii) şi infiltraŃii limfocitare şi
plasmocitare subepiteliale sau perivasculare,
necroze în straturile submucoase şi prezenŃa unor
incluzii acidofile intranucleare, la 7-9 zile după
infecŃie.
Diagnostic
Se precizează pe baza datelor epidemiologice
şi anatomoclinice, completate cu rezultatele
examenelor de laborator (histologic, virusologic).
Izolarea virusului nu intră, în general, în
protocolul de diagnostic pentru cazurile
individuale. Identificarea VHF-1 la purtătorii
cronici, folosind probe de exsudat faringian,
poate fi de folos în efectivele numeroase, unde au
evoluat infecŃii recurente, dar aceasta se
realizează cu dificultate.
Diagnosticul diferenŃial se face faŃă de:
parvoviroza pisicilor - tabloul clinic este dominat
de tulburări digestive, însoŃite de leucopenie
precoce şi severă, iar evoluŃia este mai scurtă;
infecŃiile cu virusurile picorna, prin identificarea
agenŃilor etiologici.
Prognostic
Este în general favorabil, dar poate deveni
rezervat sau chiar grav din cauza infecŃiilor
bacteriene secundare.
Tratament
Prevenirea infecŃiilor bacteriene secundare se
poate realiza cu amoxycilin (10-20 mg/kg/zi, per
os), gentamicină (4 mg/kg/zi, s.c.) în asociere cu
ampicilină (15 mg/kg/zi, s.c.), doxycyclină (10
mg/kg/zi, în o repriză). Aerosolterapia permite
asocierea antibioticelor (gentamicina, kanamicina
sau teramicina) cu mucolitice, expectorante şi,
eventual, un bronhodilatator (theophylina) şi/sau
corticosteroizi. Ritmul administrărilor este de 3
şedinŃe/zi, de 10-15 minute, timp de 5-8 zile.
Tratamentul local constă în spălături bucale, ale
cavităŃilor nazale şi ale pleoapelor, instilaŃii
nazale şi conjunctivale cu decongestionante şi
colire cu antibiotice. În caz de rinită cronică, cu
liza corneŃilor nazali, şansele de vindecare sunt
considerabil diminuate. Se va avea în vedere şi
combaterea deshidratării animalului ca şi