Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Herpesviridae 99
Etiologie
Febra catarală malignă se prezintă sub două
forme care au aceeaşi exprimare clinică şi
morfopatologică, dar care diferă prin agentul
etiologic şi specia gazdă a acestuia. Forma de
FCM care derivă de la gnu (Connochaetes spp.),
întâlnită mai ales în Africa, este produsă de
virusul herpes 1 alcelafin (Alcelaphine
herpesvirus 1; AHV-1), iar forma de FCM având
ca rezervor ovinele şi caprinele, semnalată
îndeosebi pe continentul european şi în America
de Nord, este cauzată de virusul herpetic 2 ovin
(Ovine herpesvirus 2; OHV-2). De la antilopele
Alcelaphus buselaphus şi Damaliscus korrigum
(antilopa topi) s-a izolat virusul herpes 2 alcelafin
(Alcelaphine herpesvirus 2), care poate
reproduce experimental febra catarală malignă la
bovine, dar acesta nu este implicat în boala
naturală. Cele trei herpesvirusuri sunt încadrate în
fam. Herpesviridae, subfam. Gammaherpesvirinae,
genul Rhadinovirus. Genomul
viral este constituit din ADN. Nucleocapsida
AHV-1 are o formă icosaedrică, cu simetrie
cubică şi 162 capsomere. Dimensiunile virionului
sunt de 140-200 nm. Virusul se cultivă cel mai
bine pe culturi celulare tiroidiene şi renale de
bovine şi celule Vero. Efectul citopatic apare la
intervale variabile, în medie după 2-3 săptămâni,
reducându-se la câteva zile după mai multe
pasaje. La primele pasaje pe culturi celulare nu
apar particule virale libere în mediul de cultură,
supernatantul virulent apărând numai după 12-30
pasaje. Efectul citopatic constă în formarea de
sinciŃii cu un număr variabil de nuclei, în
diversele stadii de evoluŃie, vacuolizări
citoplasmatice şi incluzii granulare intranucleare
de tip Cowdry A, iniŃial eozinofile şi apoi
bazofile. Replicarea virală se derulează în nucleul
celular. Virionii imaturi dobândesc un înveliş din
membrana nucleară internă, ieşind fie individual
din nucleu, fie trecând printr-o vacuolă
intranucleară. Particulele virale părăsesc celula
prin intermediul aparatului Golgi sau al
vacuolelor citoplasmatice.
Iepurele este animalul de laborator care se
pretează cel mai bine pentru studiul AHV-1,
inocularea făcându-se i.c. (13). Inocularea AHV-
1 la bovine provoacă, după o incubaŃie de 34 zile
până la 11 săptămâni, boala caracteristică. După
pasaje ulterioare de la bovine la bovine incubaŃia
se stabilizează la 2 - 3 săptămâni. Boala a putut fi
transmisă experimental la oi prin inoculare
intrafetală (2) sau prin inocularea virusului la
miei nou-născuŃi (7).
Se pare că nu există nici o relaŃie între AHV-
1 şi alte herpesvirusuri bovine. Anticorpii anti-
IBR şi anti-BHV 2 nu neutralizează AHV-1. Cu
toate acestea, prin IFI sau imunoperoxidaza
indirectă s-au observat reacŃii încrucişate cu
virusul IBR. Studiile efectuate prin SN au relevat
că toate suşele AHV-1 sunt identice antigenic,
dar analiza ADN-ului prin enzime de restricŃie a
relevat totuşi unele diferenŃe (10).
OHV-2 este, în mod cert, înrudit antigenic cu
AHV-1, dar prezintă şi unele diferenŃe. Întradevăr,
prezenŃa anticorpilor anti - AHV-1 a fost
demonstrată prin IFI, la toate ovinele testate
provenind din diferite Ńări. Titrurile cele mai
ridicate au fost constatate la ovinele ce au venit în
contact cu bovinele, care anterior făcuseră boala.
În schimb, anticorpii neutralizanŃi au fost
constataŃi, la ovine, numai la titruri scăzute. Au
fost evidenŃiaŃi prin IFI anticorpi anti AHV-1, la
titruri semnificative, şi la bovinele afectate de
coriza gangrenoasă asociată oii, dar nu şi
anticorpi neutralizanŃi.
RezistenŃa virusului în mediul extern este, în
general, redusă. La temperatura de 30 o C rezistă
aproximativ o săptămână. PutrefacŃia îl distruge
rapid, dar poate fi păstrat în suspensii celulare
conŃinând ser şi glicerină, după o congelare lentă,
peste un an la -70 o C.
Caractere epidemiologice
Sunt sensibile la FCM bovideele (taurinele,
bubalinele, zebu, bizonii, gaurii, bantegii),
cervideele, diverse antilope şi gazele. Peste 40 de
specii de rumegătoare africane sau europene
posedă anticorpi specifici. Dintre animalele
domestice, forme clinice se înregistrează doar la
bovine şi bubaline în vârstă de 4 luni până la 10-
15 ani, dar îndeosebi la cele până la 7 ani. Boala
se mai poate exprima clinic la antilopa albastră
(Connochaetes taurinus), cerbul cu coada albă,
cerbul roşu, bizon şi zimbru. La cervidee boala a
fost semnalată la 13 specii. Se consideră că
animalul cel mai sensibil este totuşi bantegul
(Bos javanicus). În Africa pot face forme grave
de boală şi alte rumegătoare sălbatice precum şi
cerbii captivi sau alte rumegătoare din grădinile