Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

140
Boli virotice şi prionice ale animalelor
prevenirea infecŃiilor fiind foarte ridicată (43,
76).
Vaccinarea cu vaccinuri constituite din
tulpini vii atenuate este cea mai utilizată metodă
de imunizare a căŃeilor împotriva parvovirozei
(19, 23).
În prezent se utilizează în practică două tipuri
de vaccinuri vii atenuate, denumite sugestiv
„vaccinuri blânde” şi respectiv „vaccinuri
fierbinŃi”.
În primul caz patogeniatea tulpinilor incluse
în vaccin este relativ scăzută, procedeul de
atenuare implicând realizarea unui număr mare
de pasaje pe culturi celulare.
„Vaccinurile fierbinŃi” conŃin tulpini atenuate
printr-un număr mai redus de pasaje decât în
cazul „vaccinurilor blânde”, aceste tulpini fiind
capabile de o replicare intensă a virusului în
organismele receptoare. Acest fenomen
favorizează o penetrare mai eficientă a barierei
anticorpilor maternali reziduali prezenŃi la căŃeii
tineri, şi este urmat de un răspuns imun prompt
prin sinteza de anticorpi specifici, la un titru
protectiv (43, 105).
Numeroasele eşecuri rezultate în urma
vaccinărilor antiparvovirale semnalate în
literatura de specialitate au la bază fenomenul de
interferenŃă dintre anticorpii maternali şi
antigenul vaccinal, fapt care determină o
seroconversie necorespunzătoare (43, 116). Prin
folosirea vaccinurilor fierbinŃi acest inconvenient
este în mare parte eliminat.
Vaccinurile antiparvovirale inactivate, sunt în
prezent rar folosite în imunoprofilaxia bolii, fiind
indicate doar la căŃele gestante, animale debilitate
sau la cele care au fost private de colostru (43).
Green şi col. (43) recomandă adaptarea
schemelor de vaccinare în funcŃie de statusul
imun al căŃeilor şi tulpina vaccinală utilizată:
- căŃeii al căror nivel al anticorpilor maternali
reziduali nu este cunoscut (lucru obişnuit în
practică) vor fi imunizaŃi la 8, 12, 16, 20 şi 22 de
săptămâni în cazul în cazul în care se utilizează
vaccinuri vii atenuate care conŃin tulpini
„blânde”.
- dacă se utilizează tulpini „fierbinŃi”,
vaccinările vor fi efectuate la vârsta de 6, 9 şi 12
săptămâni, apoi animalele pot fi revaccinate
anual.
- căŃeii care nu au beneficiat de colostru la
naştere sau care au suferit diferite fenomene
imunosupresive pot fi vaccinaŃi la vârsta de 5
săptămâni cu un vaccin inactivat, după care
schemele de imunizare prezentate anterior pot fi
adaptate situaŃiei epidemiologice prezente în zonă
(43).
În prezent, în România, firma „Romvac
Company S.A.” comercializează trei tipuri de
vaccinuri antiparvovirale, unul monovalent
(Parvoromvac) şi două polivalente, care conŃin şi
componenta CPV-2 (Trivalent CHP şi
Tetravalent LCHP). Vaccinurile conŃin o
suspensie liofilizată de parvovirus canin, clona
CPV-N-88, multiplicat pe culturi celulare.
Producătorul indică folosirea vaccinului
monovalent la căŃei începând cu vârsta de 45 de
zile, rapelul fiind indicat la 2-3 săptămâni de la
prima vaccinare. Vaccinurile polivalente sunt
indicate pentru vaccinarea căŃeilor începând cu
vârsta de 2 luni (76).
Mai recent şi Insitutul Pasteur Bucureşti a
realizat trei vaccinuri care previn parvoviroza
canină: unul monovalent (Parvocan), unul
trivalent (Trivirocan), care mai conŃine şi
antigene menite să producă rezistenŃă faŃă de
hepatita infecŃioasă şi jigodie, precum şi un
vaccin pentavalent (Pentacan) ce conŃine în
plus faŃă de Trivirocan tulpini inactivate de
L.canicola şi L.icterohaemorrhagiae.
În cazul apariŃiei bolii într-un efectiv de câini
este obligatorie izolarea animalelor bolnave şi
tratarea acestora. Concomitent, întreaga
crescătorie (curte, canisă) va fi dezinfectată cu
soluŃie de hipoclorit de sodiu 6% sau un alt
dezinfectant activ împotriva parvovirusurilor.
Animalele aflate la vârsta receptivităŃii care nu au
fost vaccinate, se vor vaccina de urgenŃă sau după
ce vor fi serumizate de necesitate, folosind seruri
hiperimune sau imunoglobuline purificate
(Stagloban P). Animalele vaccinate pot fi supuse
unei noi vaccinări, de necesitate (76).