Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Parvoviridae 139
toxic), combaterea acidozei metabolice şi
antibioterapia.
Rehidratarea, ca obiectiv major al terapiei, va
fi instituită cât mai rapid, neapărat prin perfuzie
endovenoasă, calculul cantităŃii de lichide şi al
ritmului de perfuzie fiind stabilit în funcŃie de
gradul de deshidratare şi de regulile terapiei
intensive. Vor fi preferate soluŃiile cristaloide,
izotone (sol. Ringer lactat, Ringer) eventual în
asociere cu soluŃia de glucoză 5% (25, 76).
Acidoza metabolică, frecvent asociată
sindromului acut de deshidratare, va fi combătută
prin administrarea lichidelor alcalinizante (Ringer
lactat, soluŃie de bicarbonat de sodiu 1,3%,
THAM etc.) (39).
MedicaŃia corticoidă minimalizează efectele
negative ale endotoxinemiei apărute în urma
suprainfecŃiilor bacteriene, condiŃia reuşitei fiind
ca aceasta să fie instituită cât mai devreme, de
preferat înainte de instalarea simptomelor
şocului. Pot fi utilizate: Hidrocortizon
hemisuccinat (5-50 mg/kg i.v.), Dexametazon (4-
6 mg/kg i.v., i.m.) sau Prednisolon (15-30mg/kg
i.v., i.m.) (127).
În ultimul timp, în tratamentul parvovirozei
canine a câştigat o atenŃie deosebită terapia cu
substanŃe antiinflamatorii non-steroidice
(„Nonsteroidal anti-inflamatory drugs” –
NSAID), acestea demonstrându-şi efectele
benefice în tratamentul şocului endotoxic şi
septic (37). Principalele produse folosite în acest
scop sunt: Indometacinul, Ibuprofenul,
Aminopirina, Fenilbutazona şi Flunixin
meglumina, în doze care pot varia de la 1 la 25
mg/kg i.v. (37, 127).
Antibioterapia trebuie instituită odată cu
începerea tratamentului complex, imediat după
apariŃia primelor simptome, fiind menŃinută pe o
perioadă de 5-7 zile. Sunt preferate antibioticele
cu spectru larg şi cele „retard” sau „long action”,
care prevăd un interval de readministrare cuprins
între 24-48 de ore (127).
Vitaminoterapia, deşi nu constituie un
obiectiv major, este indicată ca terapie adjuvantă,
în acest scop fiind utilă administrarea în principal
a vitaminelor C şi A.
Unii autori recomandă folosirea serului
hiperimun sau a imunoglobulinelor purificate în
tratamentul parvovirozei canine, cu unele
rezultate, dacă administrarea se face în prima zi a
apariŃiei simptomelor, deoarece după acest
moment, din cauza localizării virusului în
epiteliul intestinal, administrarea serului devine
total ineficientă. Unul dintre preparatele
comerciale cele mai cunoscute în acest scop este
preparatul imunoglobulinic „Stagloban P”,
produs de firma „Hoechst Veterinar GmbH”, din
Germania (43) .
Profilaxie şi combatere
Normele generale de profilaxie nespecifică
sunt extrem de greu de aplicat datorită gradului
de răspândire a virusului în mediu şi a rezistenŃei
sale deosebite. Se recomandă evitarea contactului
dintre animalele bolnave şi cele sănătoase,
precum şi frecventarea locurilor contaminate de
către căŃeii tineri (76).
În canise se recomandă ca fătările să se
realizeze în boxe individuale pentru fiecare căŃea,
iar după fiecare serie de fătări sau serie de pui
înŃărcaŃi, boxele să fie supuse unei curăŃiri
mecanice riguroase, după care să fie dezinfectate
cu soluŃie de formol 4% sau hipoclorit de sodiu
6%.
În crescătorii se impune evitarea contactului
dintre căŃeii cazaŃi în boxe diferite, precum şi
limitarea accesului vizitatorilor pe teritoriul
crescătoriei, aceştia putând vehicula virusul pe
haine sau pe încălŃăminte. Animalele bolnave vor
fi izolate strict de restul efectivului, vor fi tratate
şi pot fi reintroduse în efectiv numai după cel
puŃin două săptămâni de la vindecare (76).
Unii autori sunt de părere că, indiferent de
natura normelor de profilaxie generală aplicate,
acestea se dovedesc adesea ineficiente, singurele
măsuri eficace de prevenire a bolii fiind cele
imunoprofilactice.
Imunizarea pasivă cu ajutorul serurilor
hiperimune sau a preparatelor imunoglobulinice
poate fi făcută preventiv sau de necesitate, la
animale suspecte de contaminare, neimunizate
activ, aflate la vârsta receptivităŃii maxime (43).
Primele vaccinuri care au fost folosite pentru
imunizarea câinilor împotriva parvovirozei au
fost vaccinurile heteroloage, folosite în
imunoprofilaxia panleucopeniei feline (68).
În prezent, în lume se produc şi se
comercializează o serie de vaccinuri
antiparvovirale pentru câini, omoloage, atât
inactivate cât şi vii atenuate, eficienŃa lor în