Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

348
Boli virotice şi prionice ale animalelor
Tabloul clinic şi morfopatologic
La cai, în cele mai multe cazuri, infecŃia
evoluează subclinic, dar cu febră moderată. La
animalele cu vârstă înaintată, cu alte afecŃiuni,
sau la cele supuse unui stres, au fost descrise
manifestări de encefalită, rareori cu sfârşit letal.
De cele mai multe ori, valoarea economică a
animalului a influenŃat decizia proprietarului de
recuperare sau de eutanasiere a acestuia. La
animalele moarte sau sacrificate, macroscopic se
constată o uşoară congestie a meningelor şi a
nodurilor limfatice. Histologic, leziunile sunt
identice cu cele produse de celelalte virusuri
encefalitice.
Diagnostic
In zonele epidemice, infecŃia cailor a fost
decelată numai prin anchetă serologică, utilizând
teste de fixare a complementului şi
imunoenzimatice (ELISA). Confirmarea se
realizează prin examene de laborator efectuate
într-o manieră similară cu cele pentru
diagnosticul encefalitei ecvine de vest (EEV).
Pentru izolarea şi identificarea virusului sunt
folosite culturi celulare sau inoculări pe animale
de laborator, urmate de teste de neutralizare.
Prognostic
Prognosticul ESL la ecvine este, de regulă,
favorabil.
Profilaxie şi combatere
Măsurile de profilaxie constau în activitatea
de combatere a vectorilor, prin dezinsectizări
repetate şi prin desicarea unor zone inundabile.
Nu există produse pentru imunizarea cabalinelor,
utilizarea lor nefiind justificată economic, nici
chiar în zonele endemice de ESL.
InfecŃia cu virusul encefalitei de
Saint Louis la oameni
Murphy şi col. (41) atribuie ESL potenŃialul
cel mai exploziv, dintre toate encefalitele virotice
transmise prin artropode, care afectează oamenii.
În SUA, au evoluat epidemii sporadice care au
afectat sute de oameni, boala fiind manifestată, în
cazurile grave, prin meningită şi encefalită
aseptice, rata mortalităŃii ajungând, la persoanele
vârstnice, până la 30%.
18.1.6. ENCEFALITA VIROTICĂ WEST NILE
(West Nile Viral Encephalitis – engl.)
InfecŃia produsă de virusul West Nile este o
zoonoză larg răspândită în lume, produsă tot de
un flavivirus, transmis prin ŃânŃari. Boala se
manifestă prin meningoencefalită cu evoluŃie
gravă, uneori letală, la oameni şi ecvine.
Istoric, răspândire geografică şi
importanŃă
Encefalita de West Nile (EWN) a fost semnalată pentru
prima dată la un pacient febril, în districtul West Nile din
Uganda, în anul 1937. Smithburn şi col. au identificat virusul
în anul 1940, în sângele unor bolnavi febrili. În anul 1950, în
timpul unui focar epidemic în Egipt, a fost stabilită transmiterea
virusului prin ŃânŃari. DistribuŃia geografică a virusului este
deosebit de largă, prezenŃa sa fiind semnalată în Africa, Asia
Centrală şi de Sud, Europa, America de Nord, Oceania. În anul
1957 virusul a fost recunoscut drept cauză a unui episod de
meningoencefaliă cu evoluŃie gravă la pacienŃi de vârsta a 3-a în
Israel. În ultimii ani, focare epidemice importante, înregistrate
de OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii, au evoluat în Algeria
(1994), România (1996-1997), Republica Cehă (1997), R. D.
Congo (1998) şi Rusia (1999). La ecvine, infecŃia cu virusul
WN a fost semnalată în Egipt şi în FranŃa în anii 1960 (29) şi
apoi în Maroc, Italia, Portugalia şi SUA. Focare epizootice
importante au evoluat în ultimii ani în Maroc (1996), Italia
(1998) şi FranŃa (2000). În anul 1999, virusul WN a fost
detectat în zona metropolitană New York City, SUA, la oameni,
păsări sălbatice şi păsări din grădina zoologică, precum şi în
împrejurimile imediate (Long Island), la cai. Ulterior, virusul s-
a răspândit în multe alte state din SUA, în prezent fiind
considerat endemic în America de Nord. În România, virusul nu
a fost izolat până în prezent de la ecvine şi nu au fost semnalate
focare de encefalită la această specie. În schimb, la oameni,
focare de encefalită provocate de virusul West Nile au fost
descrise începând cu anii 1996 (10). ImportanŃa encefalitei
produsă de virusul West Nile constă în extensivitatea infecŃiei,
în gravitatea evoluŃiei bolii, care reprezintă un pericol în primul
rând pentru sănătatea publică, dar şi pentru sănătatea ecvinelor
şi a păsărilor.
Etiologie
Virusul West Nile aparŃine serocomplexului
encefalitei japoneze, făcând parte din fam.
Flaviviridae, genul Flavivirus. Acest complex
mai include virusuri care produc encefaliele Văii
Murray, de Saint Louis, Rocio, Stratford şi