Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Bunyaviridae 285
Phlebovirus, transmis prin ŃânŃari. Boala este
caracterizată prin sindrom hemoragic şi alterarea
funcŃiei hepatice, avort şi mortalitate ridicată a
nou-născuŃilor şi a animalelor tinere.
Istoric
Virusul FVR este patogen pentru rumegătoarele domestice
din Africa de Sud şi de Est. A fost izolat de Daubney şi col. în
anul 1931, de la o oaie bolnavă, lângă localitatea Naivasha din
zona Văii Rift, Kenya (22). Epizootii de gravitate deosebită,
descrise ca boală hemoragică şi însoŃite de numeroase cazuri de
îmbolnăvire la oameni, au fost înregistrate în anii `50-`51 în
Africa de Sud, în `77-`78 în Egipt şi în 1987 în Senegal (12).
FVR este importantă, pentru caracterul său zoonotic şi pentru
pierderile economice importante pe care le produce în
crescătoriile de rumegătoare domestice, prin avorturi şi
mortalitate.
Etiologie
Virusul FVR este reprezentat de un singur
serotip, cu caracteristicile morfologice şi fizicochimice
comune bunyaviridelor. Genomul viral
conŃine ARN monocatenar compus din trei
segmente, fiecare într-o nucleocapsidă proprie.
Polaritatea virusului este negativă, cu excepŃia
segmentului scurt (S) care este ambisens. Virusul
posedă proprietăŃi hemaglutinante pentru
globulele roşii de pasăre, şobolan, hamster şi
pisică (1). Poate fi izolat din sânge, în faza febrilă
a bolii, sau din organele interne (ficat, splină,
creier) de la animalele moarte sau de la avortoni.
Izolarea primară se realizează în culturi celulare,
în care produce efect citopatic, sau prin inoculare
la şoarece sugar sau adult, hamster, ouă
embrionate de găină. Este rezistent la factorii
naturali de mediu, dar sensibil la solvenŃi lipidici,
detergenŃi şi la valori scăzute ale pH-ului.
Caractere epidemiologice şi
patogenitate
FVR afectează în mod natural ovinele,
caprinele, bovinele, bubalinele, camelidele şi
oamenii. Alte animale, precum antilope,
maimuŃe, hipopotami, cai, porci, câini, pisici,
rozătoare şi păsări din zonele enzootice sunt
susceptibile la infecŃie, fără a exprima o formă
clinică (7). Virusul a fost izolat de la numeroase
specii de artropode, ca Aedes, Mansonia,
Anopheles, Culex şi Culicoides. În condiŃii de
mediu favorabile, ŃânŃarii pot infecta gazdele
amplificatoare de virus, declanşând epizootia.
Boala are caracter sezonier, legat de prezenŃa
vectorilor. Este caracteristică alternanŃa
perioadelor epizootice, cu cele interepizootice
prelungite. La oameni, infecŃiile sunt provocate
de contactul cu animalele bolnave şi cu
materialele contaminate sau, mai rar, de
înŃepătura ŃânŃarilor infectaŃi.
După pătrunderea virusului în organism, are
loc viremia primară, virusul invadând Ńesuturile
şi organele.
Replicarea masivă este realizată în ficat,
necroza hepatică fiind leziunea caracteristică,
însoŃită de un sindrom hemoragic.
Tabloul clinic
Semnele clinice depind de specia afectată, de
vârstă şi de starea de gestaŃie. FVR are o scurtă
perioadă de incubaŃie, de 24-36 de ore (21). La
animalele gestante, simptomul comun este
avortul. La mieii nou-născuŃi se constată o stare
de slăbiciune generalizată care conduce la moarte
în primele 36 de ore, într-un procent foarte ridicat
(90-100%). Animalele tinere sunt sensibile,
prezentând hipertermie persistentă, anorexie,
congestia mucoaselor aparente, icter, colici
violente, diaree sanguinolentă sau melenă. La
această categorie, rata mortalităŃii depăşeşte 20%.
La animalele adulte boala se manifestă printr-o
stare febrilă de scurtă durată, anorexie, abatere,
jetaj mucopurulent, cazurile fatale având o
incidenŃă redusă.
La taurine şi caprine simptomatologia
este asemănătoare, dar de gravitate mai atenuată
şi cu mortalitate mai redusă. La taurinele adulte,
mai pot fi observate epiforă, salivaŃie, diaree
fetidă şi disgalaxie.
La oameni infecŃia cu virusul FVR
evoluează uneori sub formă inaparentă, sau ca o
afecŃiune gripală, cu febră, cefalee, mialgie,
disconfort epigastric şi fotofobie. Unii pacienŃi
pot prezenta însă o afecŃiune hepatică gravă, cu
icter şi sindrom hemoragic exprimat prin
hematemeză şi melenă, alŃii pot prezenta
meningoencefalită şi retinopatie.
Tabloul morfopatologic
Leziunea caracteristică este necroza hepatică,
însoŃită de icter şi ascită. La fetuşi şi la mieii nounăscuŃi,
ficatul este mărit în volum, friabil, de
culoare galben-brună sau brun-închis şi cu zone
congestive de formă neregulată. Focarele