Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Paramyxoviridae 455
localizându-se în diferite Ńesuturi şi organe
(predominant în epitelii şi Ńesutul nervos central)
determină procese inflamatorii şi degenerative.
Flora bacteriană de asociaŃie poate complica
procesele primare cauzate de virus, agravând
evoluŃia bolii.
Tabloul clinic
Perioada de incubaŃie este în medie de 3-7
zile, după care apar tulburări clinice de gravitate
şi aspect polimorf, în funcŃie de forma evolutivă.
EvoluŃia poate fi supraacută, acută sau
subacută.
Forma supraacută se întâlneşte la animalele
foarte sensibile şi când suşa de virus este foarte
patogenă, evoluând ca o viremie pură.
Simptomele se instalează brusc, exprimându-se
prin sindrom de febră (40-41°C), catar oculonazal
seros sau seromucos, abatere profundă,
anorexie, accelerarea marilor funcŃii, frisoane.
EvoluŃia acestei forme este foarte gravă, cu sfârşit
letal de 1-4 zile.
Formele acută şi subacută sunt cele obişnuit
întâlnite. Simptomele debutează tot prin febră
(39,5-41°C), însoŃită de tulburări generale şi catar
nazal şi conjunctival, de intensitate variabilă.
Uneori simptomele sunt atât de discrete încât trec
neobservate. Animalele se pot remite după 1-2
zile, dar în majoritatea cazurilor remisiunea este
pasageră, producându-se o nouă ascensiune
termică (peste 40°C), însoŃită de o serie de
manifestări clinice, în funcŃie de natura şi
intensitatea modificărilor produse, putându-se
distinge mai multe localizări.
Localizarea pulmonară se exprimă prin catar
nazal seromucopurulent, strănut, senzaŃie de
prurit nazal, jenă în respiraŃie, catar al mucoasei
laringiene şi traheobronhice, manifestat iniŃial
prin tuse scurtă şi uscată, apoi umedă şi
prelungită, semne corespunzătoare de pneumonie
sau bronhopneumonie, uneori pleurită.
Localizarea oculară poate apare simultan cu
cea respiratorie şi se exprimă prin catar
conjunctival, fotofobie, congestia şi inflamaŃia
mucoasei conjunctivale, scurgeri
seromucopurulente la unghiul intern al ochiului,
uneori cheratită parenchimatoasă (uni- sau
bilaterală, cu opacifieri în stadii diferite: nefelion,
albugo, leucomă) sau ulcerativă şi chiar
panoftalmie, cu compromiterea definitivă a
capacităŃii vizuale (5).
Localizarea digestivă se manifestă prin
semne de stomatită catarală, faringită,
gastroenterită (vomismente, constipaŃie, apoi
diaree cu fecale lichide, mucoase, fetide, uneori
striate cu sânge sau chiar hemoragice). Animalele
prezintă hipersensibilitate abdominală, sete
exagerată şi deshidratare accentuată.
Localizarea cutanată este semnalată destul de
rar şi se exprimă prin exantem veziculo-pustulos
localizat mai ales, pe partea inferioară a
abdomenului, faŃa internă a coapselor, mai rar pe
torace, în regiunea auriculară, peribucală,
periorbitală sau generalizat. Veziculele sau
pustulele au dimensiuni reduse (2-3 mm
diametru), dar pot uneori conflua şi, după câteva
zile, se formează cruste care se usucă şi se
elimină. În caz de complicaŃii secundare se pot
produce dermatite de gravitate variabilă. Uneori
se constată hipercheratoză (la câinii bătrâni),
situată mai ales la nivelul cuzineŃilor plantari şi în
spaŃiile interdigitale (în 80-90% din cazuri), unde
pielea se îngroaşă, devine dură, prezintă crevase,
apoi stratul cornos densificat se elimină complet,
iar pielea se cicatrizează. Acest aspect clinic este
cunoscut şi sub denumirea de boală a călcâiului
tare („Hard pad disease”) dar este întâlnit în
prezent numai ocazional.
Localizarea nervoasă apare după 2-3
săptămâni de la debutul bolii sau mai devreme,
adesea după ce celelalte semne s-au remis, şi se
manifestă prin tremurături musculare, apoi
mioclonii ce apar la nivelul buzelor, aripilor
nasului, maseterilor sau muşchilor membrelor,
incoordonări în mers sau poziŃii anormale ale
diferitelor părŃi corporale, contracŃii clonice
cuprinzând regiuni corporale întregi („dansul lui
Saint Guy” sau „coreea jigodioasă”), tulburări ce
persistă şi în somn şi durează săptămâni sau luni,
ducând în majoritatea cazurilor la moarte prin
epuizare. Uneori tulburările nervoase se traduc
prin pareze şi paralizii, începând mai ales cu
trenul posterior şi care se extind spre zonele
anterioare. Se pot întâlni paralizii ale muşchilor
vezicii urinare, ale rectului, muşchilor faciali,
traduse prin manifestări corespunzătoare
(incontinenŃă urinară, emisiuni involuntare de
fecale, ptoză labială, paralizia mandibulei etc.).
Moartea se produce în final prin paralizie