Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

404
Boli virotice şi prionice ale animalelor
survenite într-un focar de IP, la acestea leziunile
sunt rezultatul acŃiunii conjugate a VIP şi a
bacteriilor care complică şi modifică leziunile
iniŃiale, produse de virus.
La autopsia porcilor sacrificaŃi în faza acută a
bolii se găseşte congestia mucoasei căilor
respiratorii anterioare, care sunt acoperite cu o
secreŃie vâscoasă, abundentă, de culoare gălbuie
sau roşietică. Acumularea de exsudat vâscos în
bronhiile mici şi bronhiole duce chiar la
obstruarea acestora. În aceeaşi fază se constată şi
inflamaŃia catarală a zonelor antero-ventrale ale
pulmonului, cuprinzând în mod obişnuit numai
lobii apicali şi cardiaci dar putând să cuprindă, în
formele mai grave, toată jumătatea anterioară a
pulmonului.
Zonele pulmonare inflamate sunt delimitate
net de Ńesutul pulmonar normal, au culoare
roşietică şi consistenŃă fermă, uneori cu focare de
densificare de culoare brună. La periferia
focarelor de pneumonie pulmonul are o culoare
chiar mai deschisă decât normal, datorită
emfizemului compensator. łesutul conjunctiv
interlobular este evidenŃiat de prezenŃa unui edem
interlobular, datorită căruia lobulii apar bine
demarcaŃi. Edemul cuprinde şi limfonodurile
mediastinale şi bronhice, eventual şi cele
cervicale sau mezenterice, care sunt mărite în
volum.
În cazurile complicate, la autopsie se găsesc
leziuni mai grave, de pneumonie fibrinoasă sau
cataral-purulentă, adesea acompaniate de
inflamaŃia fibrinoasă a pleurei şi pericardului.
Numeroase observaŃii asupra tabloului
morfopatologic în IP au semnalat existenŃa unei
diversităŃi lezionale, în afara tabloului clasic, pe
de o parte datorată acŃiunii virusului primar, iar
pe de altă parte, acŃiunii florei bacteriene
secundare. Astfel, s-a constatat că tulpinile H1N1
„avian- like”, întâlnite mai ales în ultima vreme,
sunt capabile să producă leziuni mult mai severe
decât tulpinile clasice, aparŃinând subtipurilor
H1N1 sau H3N2. Pe de altă parte, diversitatea
florei bacteriene care se poate implica în evoluŃia
formelor complicate, practic imprevizibilă şi
aleatorie, face ca şi aspectul lezional rezultat din
acŃiunea acesteia să difere, dependent de
componenŃa florei bacteriene implicate.
Histologic, în alveole, ca şi în lumenul
bronhiilor şi bronhiolelor se găsesc granulocite,
monocite, neutrofile, hematii şi elemente locale
descuamate iar în pereŃii acestora se găsesc
infiltraŃii limfohistiocitare şi leziuni de
degenerescenŃă şi necroză a epiteliului. În
formele complicate, aspectul histologic dominant
este imprimat de flora bacteriană asociată şi este
caracteristic acesteia.
Diagnostic
Caracterele epidemiologice coroborate cu
manifestările clinice pot fi suficiente pentru a
conduce cel puŃin la suspiciunea de IP.
Pledează pentru IP apariŃia bruscă a bolii în
sezoanele reci, la un număr mare de animale, care
în 1-2 zile poate să cuprindă aproape tot
efectivul, indiferent de vârstă, cu o stare
pronunŃată de abatere, febră şi predominanŃa
simptomelor respiratorii. Redresarea clinică
rapidă a majorităŃii indivizilor afectaŃi şi existenŃa
leziunilor menŃionate anterior, la animalele
sacrificate în faza acută a bolii, întăresc
suspiciunea de IP. Diagnosticul diferenŃial
trebuie făcut faŃă de pleuropneumonia porcului
cu Actinobacillus pleuropneumoniae, pneumonia
enzootică a porcului, pasteureloză, forma
respiratorie a bolii Aujeszky, infecŃia cu
coronavirusul respirator porcin, PRRS, rinita cu
incluzii a purceilor, pesta porcină şi altele. Toate
acestea prezintă elemente distinctive faŃă de IP, în
special de ordin epidemiologic (vârsta de
receptivitate, morbiditatea şi letalitatea, dinamica
epidemiologică) sau clinic (evoluŃia acută, de
scurtă durată şi cu redresarea clinică completă în
majoritatea cazurilor de IP).
Diagnosticul de laborator se impune pentru
confirmare, cu atât mai mult cu cât IP nu
evoluează în toate cazurile tipic.
Confirmarea diagnosticului se poate face
operativ, prin evidenŃierea virusului sau
retrospectiv, prin demonstrarea dinamicii
ascendente a titrurilor de anticorpi post infecŃioşi.
EvidenŃierea virusului se poate face prin
izolarea lui pe embrioni de găină în vârstă de 10-
12 zile, inoculaŃi intraalantoidean sau
intraamniotic cu secreŃii nazo-faringiene sau cu
triturate de pulmon filtrate (pentru debarasarea de
bacterii) recoltate de la animale febrile, cu forme