Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

InfecŃii produse de virusuri din fam. Reoviridae 515
La ascultaŃia pulmonului, iniŃial se percepe
murmur vezicular înăsprit, apoi raluri crepitante,
iar la percuŃie se percep zone de matitate. În
marea majoritate a cazurilor, concomitent cu
tulburările respiratorii, se produc şi tulburări
cardio-vasculare manifestate prin puls accelerat
(60-80 pulsaŃii/minut), cord pocnitor, transpiraŃii.
Vindecările spontane sunt foarte rare.
Forma cardiacă sau subacută apare de
regulă la animalele din speciile mai puŃin
receptive sau atunci când virusul infectant are o
patogenitate mai scăzută. Frecvent, această formă
de boală se întâlneşte la caii vaccinaŃi, care nu
sunt imunizaŃi faŃă de toate cele 9 serotipuri ale
virusului, sau la măgari. Perioada de incubaŃie
este de aproximativ 7-14 zile. În această formă de
evoluŃie, comparativ cu forma pulmonară,
semnele clinice sunt mai şterse, perioada febrilă
este cuprinsă între 3 şi 8 zile. Spre sfârşitul
perioadei febrile, în fosele temporale se produc
edeme caracteristice, care deformează regiunea
supraorbitală. Frecvent, edemul se extinde la
pleoape, buze, limbă, regiunea laringiană.
Edemul subcutanat se poate extinde şi în regiunea
cervicală şi sternoabdominală, până la baza
membrelor anterioare. Moartea animalelor este
precedată de răcirea urechilor, dispnee, agitaŃie,
transpiraŃii reci, sindrom de colici. În această
formă jetajul este absent. Rata mortalităŃii este de
aproximativ 50%, moartea survenind după 4-8
zile de la remiterea febrei.
Forma mixtă. Se întâlneşte mai rar, numai la
unele animale şi de regulă evoluŃia bolii este
foarte rapidă. Perioada de incubaŃie variază de la
5 la 7 zile. Clinic, se manifestă atât prin tulburări
respiratorii, cât şi prin tulburări cardiace. Cel mai
frecvent boala debutează prin tulburări
respiratorii, urmate la scurt timp de cele cardiace,
dar există şi situaŃii în care acestea se instalează
concomitent. Perioada febrilă este de 1-5 zile, iar
rata mortalităŃii poate depăşi 80%. Această formă
de evoluŃie se constată de regulă la măgari.
Tabloul morfopatologic
În pesta ecvină africană tabloul lezional
variază în limite foarte largi, depinzând de forma
de evoluŃie a bolii, dar mai ales de specia din care
face parte animalul bolnav.
În forma pulmonară sau acută examenul
necropsic evidenŃiază prezenŃa unui exsudat
mucos, uneori spumos sau fibrinos la nivelul
cavităŃilor nazale, a faringelui, traheei şi
bronhiilor. În cavitatea toracică, la nivelul
cavităŃilor pleurale şi frecvent în cavitatea
pericardică, se constată acumularea unor cantităŃi
mari de lichid (hidrotorax şi hidropericard), iar
pulmonul este mult mărit în volum, boselat, lipsit
de elasticitate, cu infiltraŃii interstiŃiale şi
emfizem. Limfocentrii şi limfonodurile toracice
şi abdominale sunt mărite în volum, iar pe
mucoasa intestinului subŃire şi a colonului,
precum şi în pericard, se constată peteşii sau
hemoragii. Zona fundică a stomacului este
frecvent hiperemiată, iar cortexul renal este
congestionat.
În forma subacută sau cardiacă, se
observă, de obicei, edemul capului (în special al
foselor supraorbitale) şi al pleoapelor, gâtului şi
umerilor, iar la necropsie se constată infiltraŃii
galbene, gelatinoase la nivelul Ńesutului
conjunctiv subcutanat, intermuscular şi al
aponevrozelor. În sacul pericardic se constată
prezenŃa unei mari cantităŃi de lichid (uneori
peste 2 litri). Miocardul este degenerat, iar pe
miocard, de-a lungul vaselor coronare şi la
nivelul valvelor tricuspide şi bicuspide, sunt
prezente peteşii sau sufuziuni. De asemenea, pot
fi observate hemoragii pe intestinul gros şi edeme
ale stomacului, în special a regiunii pilorice.
Diagnostic
Pesta ecvină, exceptând teritoriul Africii, este
considerată o boală exotică, în care uneori
diagnosticul este greu de precizat.
Diagnosticul clinic în forma acută
(pulmonară) şi în forma subacută (cardiacă),
poate fi stabilit pe baza evoluŃiei febrile şi a
tulburărilor respiratorii, cu jetaj abundent, la care
se asociază edemul foselor supraorbitale.
La necropsie se constată acumularea în exces
a lichidelor în cavitatea pleurală şi pericardică, cu
prezenŃa la nivelul pulmonului a edemelor
interstiŃiale, alveolare şi subpleurale, elemente
suficiente pentru a diagnostica pesta ecvină în
zonele endemice, din Africa.
La acestea se adaugă, ca indicii preŃioase,
evoluŃia sezonieră (sezoanele calde şi umede, în
care sunt prezente în număr mare insecte
hematofage) şi rata ridicată a mortalităŃii