Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

12
Boli virotice şi prionice ale animalelor
1.1.5. INFECłIILE CU ADENOVIRUS OVIN
De la ovine au fost izolate 4 specii de
adenovirus (Ovine adenovirus A, B, C şi D), în
cadrul cărora au fost identificate 7 serotipuri de
adenovirus ovin. Speciile Ovine adenovirus A
(serotipurile 2, 3, 4 şi 5), Ovine adenovirus B
(serotipul 1) şi Ovine adenovirus C (serotipul 6)
aparŃin genului Mastadenovirus, primele două
fiind recunoscute ca specii, ultima fiind acceptată
doar ca propunere de specie, în cadrul acestui
gen. Cea de-a patra specie Ovine adenovirus D
(serotipul 7) este încadrată în genul Atadenovirus.
Ovine adenovirus B (serotipul 1) mai este
cunoscut şi ca „serotipul 2 de adenovirus bovin”
(BAV-2). Într-un studiu efectuat de Rusvai şi
Fodor în 1998 se arată că în Ungaria anual se
pierd, datorită leziunilor pulmonare, acute sau
cronice, între 5 şi 20% din tineretul bovin şi ovin
crescut în sistem intensiv (68). Studii serologice
efectuate în aceste ferme, în scopul stabilirii
etiologiei virale a acestor pierderi arată că, dintre
tineretul ovin, 88% prezintă anticorpi antiBAV-2
şi 44% prezintă anticorpi antiPI-3 (virusul
parainfluenŃei). La tineretul ovin cu vârsta între 2
şi 6 luni, 22% din miei prezintă anticorpi
antiBAV-2.
Într-un alt studiu, efectuat în statul Iowa
(USA), extins pe durata a doi ani (39) se arată că,
în populaŃia de tineret ovin din acea zonă,
infecŃiile cu mai multe serotipuri de
adenovirusuri ovine şi bovine sunt larg
răspândite, prevalenŃa infecŃiilor active, calculată
pe baza ratei de seroconversie, a fost de
aproximativ 45%.
Serotipurile de adenovirus ovin produc, de
regulă, infecŃii inaparente şi mai rar infecŃii
uşoare ale tractului respirator şi intestinal (44).
Au fost descrise în literatură, la mieii sugari
şi la mieii la îngrăşat din câteva ferme,
pneumoenterite, cu mortalitate mare, datorate
infecŃiei cu adenovirusul ovin.
InfecŃia cu adenovirusul ovin tipul 4, la miei
liberi de germeni, s-a soldat cu apariŃia de semne
clinice şi modificări histopatologice în tubul
digestiv şi respirator. PrezenŃa virusului în
organism predispune gazdele la alte infecŃii virale
severe.
Serotipul 6 de adenovirus ovin, inoculat în
infecŃii experimentale la miei privaŃi de colostru,
a produs după 6-9 zile de la inoculare leziuni
inflamatorii supurative la joncŃiunea dintre
bronhiolele terminale şi alveole, care s-au extins
pe durata experimentului, de 15 zile. Administrat
în asociere cu Mannheimia haemolytica, virusul a
cauzat frecvent pneumonii mortale. La mieii
supravieŃuitori, vindecarea nu s-a produs în
primele 15 zile de la inocularea virusului,
respectiv 10 zile de la inocularea bacteriei M.
haemolytica (18).
Serotipul 7 de adenovirus ovin, în SUA, a
fost izolat, relativ recent de la 3 miei nou-născuŃi
care au murit spontan şi de la care nu a mai fost
izolat nici un alt agent etiologic. Semnele clinice,
la aceşti miei, au constat în anorexie, slăbire,
distensie abdominală şi moarte subită. Leziunile
microscopice au constat în hepatită necrotică
multifocală, nefrită interstiŃială multifocală, iar
incluziile intranucleare au fost evidenŃiate numai
în rinichi. În schimb, prin tehnica
imunohistochimică a fost evidenŃiat antigenul
adenoviral în ficat, rinichi şi intestin (21).
La mieii Merinos în vârstă de 6-8 săptămâni
adenovirusul ovin produce semne respiratorii
uşoare, similare, dar nu identice, cu cele date de
infecŃia cu adenovirusul bovin 2 (81).
De la ovinele din Australia, relativ recent, au
putut fi izolate numai două specii de adenovirus:
adenovirusul bovin serotipul 7 şi adenovirusul
ovin serotipul 5 (10).
1.1.6. INFECłIILE CU ADENOVIRUS CAPRIN
La caprine, până în prezent, s-a făcut
propunerea de recunoaştere a unei singure specii
de adenovirus caprin (Caprine adenovirus, cu
două tipuri antigenice, tipul 1 şi 2), care să fie
încadrată în genul Mastadenovirus. De la caprine
a mai fost izolat şi adenovirusul ovin tipul 5 (37).