Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Arenaviridae 221
Pe baza structurii antigenice, arenavirusurile pot fi clasificate în două serogrupuri. Din primul serogrup,
numit Old World Arenaviruses, fac parte primele cinci virusuri din tabelul 1, iar din al doilea serogrup, numit New
World Arenaviruses, fac parte următoarele 14 virusuri. Între virusurile aparŃinând fiecărui subgrup există unele
diferenŃe antigenice.
Virusurile cuprinse în fam. Arenaviridae sunt ribovirusuri, de formă pleomorfă, cu diametrul cuprins între
50-300 nm (110-130 nm în medie), compuse din anvelopă şi nucleocapsidă. Anvelopa este acoperită cu emergenŃe
măciucate, care sunt nişte peplomere de natură glicoproteică, de 8-10 nm lungime. Nucleocapsida, de formă
circulară, este compusă dintr-o nucleoproteină şi genomul constituit dintr-un ARN bisegmentat, monocatenar, de
sens negativ sau, mai rar, de sens pozitiv.
Arenavirusurile pot fi cultivate în laborator pe culturi celulare diferite, BHK-21, Vero E6 şi altele,
replicându-se intracitoplasmatic.
Sunt posibile reasortări genomice, între virusurile mai apropiate genetic.
Sunt sensibile la căldură şi mediu acid şi sunt distruse rapid de detergenŃi, solvenŃi organici şi de
dezinfectantele comune (4).
La infecŃia experimentală sunt sensibili şoarecii, cobaii, hamsterii şi maimuŃele (3).
10.1. CORIOMENINGITA LIMFOCITARĂ
(Lymphocytic choriomeningitis – engl.)
Coriomeningita limfocitară (CL) este o
zoonoză produsă de un virus specific, care
îmbolnăveşte în mod natural omul, având ca
sursă de infecŃie unele rozătoare, care reprezintă
şi rezervorul natural de virus.
La şoareci şi la hamsteri poate produce
infecŃii asimptomatice, cu crearea stării de
purtător de lungă durată, sau poate produce o
boală, uneori mortală. De la coloniile de şoareci
sau hamsteri virusul CL trece uneori la oameni,
producând infecŃii cu evoluŃie gravă.
EvoluŃia infecŃiei cu virusul CL printre
şoarecii sau hamsterii de laborator poate avea ca
rezultat perturbarea rezultatelor investigaŃiilor
făcute pe asemenea animale. Pe de altă parte,
există riscul ca, de la acestea infecŃia să treacă la
personalul laboratorului şi la alte animale de
laborator (şobolani, cobai, maimuŃe).
Surse de infecŃie pot fi: aerul contaminat cu
picături Flügge, secreŃiile şi excreŃiile sau
cadavrele animalelor infectate, iar calea de
infecŃie poate fi cea aerogenă sau cea orală, odată
cu alimentele, respectiv cu furajele contaminate
(3).
CL a fost prima arenaviroză descrisă, încă din
1933, ocazie cu care virusul CL a fost identificat
prin pasaje pe maimuŃă (3).
CL este astăzi răspândită în toată lumea, dar
mai mult în Europa şi în toată America, unde este
întreŃinută ca zoonoză în special de rozătoarele
Mus musculus şi Mus domesticus, iar în condiŃii
de laborator de Mesocricetus auratus (hamsterul
sirian).
Agentul etiologic, Lymphocytic
choriomeningitis virus, este pleomorf, cu
diametru variind între 50-100 nm, cu anvelopă
glicoproteică prevăzută cu spiculi şi cu o
nucleocapsidă comună genului ca structură.
În afară de speciile de animale menŃionate,
mai sunt receptive la infecŃie maimuŃele
Macaccus şi marmosetele, care fac forme grave,
chiar mortale.
De la animalele infectate (de regulă
asimptomatic), virusul se transmite la om, mai
ales prin aerosoli sau prin muşcătură, dar şi pe
alte căi.
Sunt receptivi toŃi oamenii, dar riscul infecŃiei
cu virusul CL (VCL) este mai ridicat la
populaŃiile aflate în mai strâns contact cu
rezervorul de virus.
Clinic, CL se manifestă la om foarte variat.
Principalele manifestări sunt: cefaleea, febra,
fotofobia, apatia, mialgia, starea de nelinişte şi
confuzie, cu deficit de memorie, dar în marea
majoritate a cazurilor se produce vindecare
completă. Foarte rar, dacă infecŃia se produce
intrauterin, poate rezulta moartea fetală sau
neonatală sau hidrocefalie. Numai în aproximativ
30% din cazurile de infecŃie cu VCL la om, boala
se exprimă clinic (5).
La şoarece, manifestările clinice depind de
vârstă şi de calea de infecŃie. Dacă infecŃia