Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

InfecŃii produse de virusuri din fam. Orthomyxoviridae 407
patogene sau avirulente. Asemenea virusuri gripale aviare pot
produce la porc îmbolnăviri sau numai infecŃii subclinice, dar
generatoare de grave epidemii umane, prin reasortări genomice
cu alte suşe gripale, de origine umană, porcină sau tot aviară.
Tocmai teama de asemenea evenimente epidemiologice
determină autorităŃile competente să ordone lichidarea, prin
distrugere a unor mari efective de păsări, aparent sănătoase a
căror valoare poate să depăşească cu mult pierderile directe
cauzate uneori de infecŃia cu virusuri velogene la păsări. Cu alte
cuvinte, costul măsurilor întreprinse pentru eliminarea virusului
gripal din efectivele de păsări poate să depăşească valoarea
potenŃială a pierderilor produse de virus la păsări, prin
mortalitate. Aceasta este cu atât mai adevărat cu cât se ştie că,
în practică, cu excepŃia epidemiei umane din 1918, niciodată nu
coincide în timp şi spaŃiu o epidemie de gripă umană gravă, cu
o epidemie gripală gravă, la specia de la care provine virusul
animal.
Etiologie
AgenŃii etiologici ai IA au toate caracterele
morfologice structurale şi biologice ale
virusurilor din fam. Orthomyxoviridae, genul
(tipul) Influenzavirus A. Virusurile gripale de tip
A se întâlnesc la om, cal, porc, diverse specii de
păsări şi foarte rar la alte animale (nurcă, focă,
balenă).
În mod curent, pentru a caracteriza o tulpină
de VGA se indică, în ordine: tipul, specia, locaŃia
izolării, numărul tulpinii, anul izolării şi
subtipurile de hemaglutinină (H) şi
neuraminidază (N), ca în exemplul:
A/turkey/Ontario/6118/68 (H8N4). În prezent,
pentru a desemna agentul etiologic al unei
epidemii de gripă, se specifică numai subtipurile
de H şi N, precum şi specia de animale de la care
provine (aviar, ecvin, suin).
În cadrul virusurilor gripale aviare se
întâlneşte cea mai mare diversitate genică şi
antigenică, datorită uşurinŃei cu care se produc la
această categorie de virusuri, atât mutaŃiile cât şi
recombinările genomice.
O mare diversitate se observă între VGA şi în
ceea ce priveşte patogenitatea. Încercările de a
stabili o corelaŃie între structura antigenică a
virusurilor aparŃinând diverselor subtipuri
întâlnite la păsări şi patogenitatea lor pentru
păsări, a eşuat. Au fost izolate de la păsări tulpini
aparŃinând la cel puŃin 9 subtipuri H (H3-H8,
H10, H12, H13) şi 5 subtipuri N (N3-N6, N9),
din care poate să rezulte un mare număr de
combinaŃii HN, lista rămânând deschisă pentru
noi subtipuri şi noi mutante.
Identificarea subtipului de hemaglutinină şi
de neuraminidază se face cu ajutorul testelor de
inhibare a hemaglutinării (IHA) şi respectiv de
inhibare a neuraminidazei (IN) cu seruri standard.
S-a observat că din focarele active de gripă
aviară gravă, pestiforme, de la găini, curci şi raŃe
se izolau mereu suşe care conŃineau fie
hemaglutinina H5 fie hemaglutinina H7, în timp
ce tulpinile izolate din infecŃii asimptomatice sau
slab exprimate clinic, conŃineau alte tipuri de
hemaglutinine. Din acest motiv s-a acreditat
părerea că prezenŃa H5 sau H7 ar fi o condiŃie
obligatorie pentru starea de virulenŃă a unei
tulpini de VGA (cu excepŃia suşei care a provocat
aşa-numita pestă clasică, care poseda H1N1) fapt
dezminŃit de unele observaŃii mai recente. Pe de
altă parte, nu toate suşele de VGA care conŃin H5
sau H7 sunt virulente, generatoare de epidemii
grave la păsări, însă toate suşele aviare, indiferent
de profilul lor genetic sau antigenic, pot servi ca
suport pentru apariŃia de noi mutante (prin
„antigenic drift”) sau subtipuri (teoretic până la
256 posibilităŃi prin „antigenic shift”) patogene
pentru alte specii de animale, în mod deosebit
pentru porc, care are receptori pentru virusurile
gripale aviare (în mai mică măsură şi pentru cal).
Prin reasortare genomică cu alte tulpini gripale,
prezente la porc, eventual cu tulpini slab virulente
provenite de la om (pentru care porcul de
asemenea are receptori), pot să rezulte prin
recombinări genice suşe noi, cu înaltă
patogenitate pentru om, păsările fiind considerate
cel mai bogat izvor de virusuri gripale
generatoare a suşelor de înaltă patogenitate
pentru om.
Mai trebuie notat că o suşă de VGA patogenă
pentru o specie de păsări nu este în mod necesar
patogenă sau la fel de patogenă şi pentru alte
specii de păsări.
Cultivarea VGA se face, aşa cum s-a
menŃionat în partea introductivă a acestui capitol,
de preferinŃă pe ouă embrionate de 9-11 zile sau
pe culturi celulare de fibroblaste de embrioni de
găină, la prima izolare, sau pe culturi continue
celulare HeLa sau MDCK pentru multiplicare şi
întreŃinere. În laborator, VGA pot fi prezervate şi
prin infecŃie experimentală la şoarece, hamster,
nurcă, porc s.a