Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

292
Boli virotice şi prionice ale animalelor
După primele semnalări, această boală, a avut mai multe
denumiri: maladia X, sindromul hemoragic al iepurilor, hepatita
necrotică infecŃioasă, sindromul iepurelui european de câmp sau
septicemia hemoragică, etiologia bolii nefiind elucidată (17, 20,
20).
În Europa, înainte de anul 1984, boala nu a fost semnalată,
cu toate că după anul 1980, la iepurii din genul Lepus, a fost
descrisă o boală asemănătoare (22).
În prezent, BHVI, este cunoscută în toată lumea,
producând pagube mari prin morbiditate, mortalitate şi prin
restricŃiile comerciale.
Etiologie
Boala este produsă de un virus (Rabbit
Haemorrhagic Disease Virus-RHDV) încadrat în
genul Lagovirus, familia Caliciviridae (38).
Acest virus are morfologia asemănătoare
caliciviridelor, dar are şi unele particularităŃi.
Genomul viral este constituit din ARN,
monocatenar, care conŃine 7437 nucleotide, cu o
greutate de 7,5 kb. Genomul are două fragmente
de codificare a genelor (Open Reading Frame-
ORF), respectiv ORF 1 , care codifică sinteza
proteinelor nestructurale şi a proteinei capsidale
VP 60, şi ORF 2 , care codifică sinteza genomului
viral şi a unei proteine de 12 kDa (2, 12, 13, 21).
Capsida este formată din 32 de capsomere, cu
diametrul de 8-10 nm, respectiv 12 pentamere şi
20 hexamere. În structura capsidei, din punct de
vedere chimic, intră proteine structurale şi
proteine precursoare. Proteinele structurale, la
rândul lor, sunt proteine nucleare şi proteine de
suprafaŃă. Au rol în simetria capsidei, în ataşarea
particulelor virale la receptorii celulelor gazdă, în
antigenitate şi în protejarea genomului viral. Cea
mai importantă este proteina majoră VP 60, prin
polimerizarea căreia rezultă 180 de monomeri
existenŃi în structura capsidei. Această proteină
asigură şi antigenitatea virusului (antigen
imunoreactiv). Proteinele precursoare au rol în
replicarea virală, fiind prezente numai la virionii
existenŃi în celule gazdă (2, 12, 22).
Virusul are diametrul mediu de 32-34 nm şi
formă icosaedrică. Capsida, fără anvelopă, este
formată din 180 de subunităŃi (monomeri) cu
diametrul de 4 nm. Pe suprafaŃa capsidei se
observă depresiuni datorită modului de dispunere
a celor două tipuri de capsomere (2, 22).
Structura antigenică a acestui virus este greu
de studiat, din cauza imposibilităŃii cultivării şi a
utilizării testelor de neutralizare. Prin studii de
epidemiologie moleculară s-a demonstrat că
proteina majoră VP 60 este responsabilă de
antigenitatea acestui virus. Prin folosirea
anticorpilor monoclonali au fost puşi în evidenŃă
10 epitopi în zona imunodominantă a capsidei
virale, clasificaŃi în: epitopi liniari de suprafaŃă,
epitopi conformaŃionali de suprafaŃă şi epitopi
liniari interni. La alte calicivirusuri, proteina
majoră VP 60 are o regiune hipervariabilă, care
induce variabilitatea antigenică, pe când la acest
virus variabilitatea antigenică este absentă, ceea
ce explică existenŃa unui singur serotip. Deoarece
proteinele cu o greutate de 60 kDa şi 12 kDa
reacŃionează cu anticorpii monoclonali, se
presupune că acestea reprezintă proteinele virale
de suprafaŃă cu rol antigenic (2, 12, 13, 15, 22).
Le Gall-Recule şi col. (4), prin studiile de
epidemiologie moleculară efectuate pe tulpini de
virus, izolate din FranŃa, între anii 1993-2000,
identifică iniŃial 3 genogrupe (G 1 , G 2 şi G 3 ), iar
ulterior încă 3 (G 4 , G 5 , şi G 6 ), însă diferenŃele
antigenice între aceste genogrupe sunt
nesemnificative.
Virusul bolii hemoragice se multiplică în
citoplasma celulelor gazdă, îndeosebi în
hepatocite. Până în prezent, acest virus nu a putut
fi izolat pe culturi celulare sau pe ouă embrionate
(22, 30).
VBHI are proprietăŃi hemaglutinante faŃă de
eritrocitele de pasăre, oaie şi om (grupa 0). Prin
reacŃia de inhibare a hemaglutinării şi prin
microscopie electronică (coloraŃie negativă)
virusul poate fi pus în evidenŃă în materialele
patologice (21, 22, 30, 42).
În diferite Ńări, în timp, au fost izolate şi
tulpini de virus lipsite de proprietăŃi
hemaglutinante şi cu patogenitate redusă (41).
VBHI este rezistent la factorii mediului
extern. Rezistă la putrefacŃie, la congelare şi la
căldură. Astfel, rezistă o oră la 50°C şi 15 minute
la 56°C. Este rezistent la eter, cloroform şi la pHul
acid, iar prin liofilizare îşi menŃine
infectivitatea timp de 36 de luni (24, 30). Este
sensibil la formol 2-5%, hidroxid de sodiu 4-5%
şi la dezinfectante de ultimă generaŃie cu efect
virulicid (Sanaiod, Quatersan).
Caractere epidemiologice
Boala hemoragică virală a iepurilor se
întâlneşte numai la iepuri, atât ca infecŃie naturală
cât şi experimentală (22, 25, 39).