Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Adenoviridae 5
Timpul de coagulare se prelungeşte, fiind în
directă corelaŃie cu severitatea bolii, din care
cauză hemoragiile banale produc hematoame
mari. Activitatea transaminazelor (alanin
transaminaza -ALT, aspartat transaminaza –AST,
alcalinfosfataza -ALP) este crescută, în primele
14 zile de boală, fiind modificată proporŃional cu
gradul de afectare a ficatului (29).
Deşi cauza morŃii în hepatita contagioasă
canină este incertă, totuşi, ficatul este organul
asupra căruia virusul îşi exprimă acŃiunea
primară. InsuficienŃa hepatică şi
hepatoencefalopatia sunt cauzatoare de stări
comatoase şi moarte. Unii câini pot să moară
înainte ca tulburările hepatice să aibă timp să se
instaleze. Moartea la aceşti câini se poate datora
tulburărilor nervoase, pulmonare sau ale altor
organe parenchimatoase, dar şi dezvoltării
fenomenelor de coagulare intravasculară
diseminată.
Tabloul clinic
Hepatita infecŃioasă canină este frecvent
observată la câinii în vârstă de până la 1 an, deşi
pot fi afectaŃi toŃi câinii nevaccinaŃi, indiferent de
vârstă. Câinii puternic afectaŃi mor în câteva ore
de la declanşarea semnelor clinice, proprietarii
crezând adesea că le-au fost otrăviŃi câinii.
La câinii care supravieŃuiesc perioadei acute
de viremie se observă vomă, dureri abdominale,
diaree cu sau fără fecale hemoragice.
ExcepŃional, semnele clinice în fazele
timpurii ale bolii includ: creşterea temperaturii
rectale (39,5-41,1 o C), puls şi respiraŃie accelerate.
Febra poate fi tranzitorie sau bifazică, cu pusee la
începutul şi în cursul bolii. Tonsilita, de obicei
asociată cu faringita şi laringita, este frecventă.
Tusea şi murmurul vezicular înăsprit sunt dovada
instalării pneumoniei. Limforeticulita cervicală
este frecvent însoŃită de edeme subcutane în
regiunea capului, gâtului şi anumite porŃiuni ale
trunchiului. Sensibilitatea abdominală şi
hepatomegalia sunt uşor vizibile în faza acută, la
toŃi câinii bolnavi. Se mai constată diateza
hemoragică manifestată prin peteşii, echimoze,
hemoragii cu localizări diverse, epistaxis şi
sângerări care pot surveni, mai ales, după puncŃia
venoasă.
Icterul este absent în fazele acute ale bolii,
dar este prezent la unii câini care supravieŃuiesc
fazei acute a bolii. Distensia abdominală este
cauzată de acumularea în cavitate a fluidelor
sero-sanguinolente sau hemoragice. Semnele
nervoase, constând în depresie, ataxie, accese sau
comă terminală, pot să apară indiferent de timpul
scurs de la debutul infecŃiei.
În formele necomplicate semnele clinice mai
persistă încă 5-7 zile de la îmbunătăŃirea stării
generale. Semnele clinice persistă la câinii care
prezintă şi alte infecŃii virale, cum ar fi jigodia,
sau la câinii cu hepatită cronică activă.
Edemul cornean şi uveita anterioară pot fi
întâlnite când recuperarea clinică a început şi pot
fi singurele semne de boală la câinii cu infecŃii
inaparente. Câinii cu edem cornean prezintă
blefarospasm, fotofobie şi scurgeri seroase
oculare. Pata corneană de regulă începe de la
joncŃiunea sclerocorneană (zona limbică) şi se
extinde central. Durerile oculare, prezente pe
durata fiecărei faze a bolii, de obicei dispar după
opacifierea completă a corneei. Totuşi, durerile
pot reapărea după dezvoltarea glaucomului şi
ulcerelor corneene şi la palparea globului ocular.
În cazurile necomplicate, limpezirea corneei
începe de la limbus şi se extinde spre toată zona
centrală.
La vulpi, boala se exprimă de regulă prin
semne nervoase, care constau în convulsii, crize
epileptiforme, finalul fiind paralizia localizată sau
generalizată, urmată de moarte în 1-3 zile.
Tabloul morfopatologic
La examenul extern al cadavrului se constată
paliditatea mucoaselor. Urmare a alterărilor
endoteliale apar hemoragii pe seroase, mucoase,
în organele interne şi edeme în Ńesutul conjunctiv
subcutanat. Ficatul este distrofic, uneori mărit în
volum. Vezica biliară are peretele edemaŃiat şi
îngroşat, leziune pe care unii autori o consideră
ca fiind patognomonică (70). Cortexul renal
poate avea focare cenuşii-albicioase. La vulpi se
întâlnesc hemoragii pe encefal, cord, pulmoni,
dar fără valoare de diagnostic.
La examenul histopatologic se observă
incluzii intranucleare oxifile în celulele hepatice
şi celulele endoteliale din organele afectate
(rinichi, splină, măduvă osoasă, creier) şi leziuni
de tip distrofic. La vulpe se constată leziuni de
encefalită nepurulentă infiltrativă (52).