Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

642
Boli virotice şi prionice ale animalelor
populaŃiei vulpine în două campanii anuale, maiiunie
şi septembrie-octombrie. În zonele rabigene
cu populaŃie vulpină densă se dispersează 18-30
momeli/km 2 , din helicoptere, avioane sau chiar
manual (29).
În SUA, unde rezervorul principal de virus
rabic este reprezentat, în afară de vulpi, şi de
racuni şi coioŃi, pentru vaccinarea acestora există
un alt vaccin (produs Merial) care se aplică tot pe
cale orală.
MenŃionăm, în treacăt, că în SUA sunt
produse şi omologate în prezent nu mai puŃin de
27 de vaccinuri antirabice, dintre care 21
inactivate (13 monovalente şi 8 în combinaŃie cu
alte antigene) plus 6 subunitare (glicoproteină de
virus rabic plus virus vaccinia, sau al variolei
canarilor, ca vectori). Nu se mai utilizează nici un
vaccin constituit din virus rabic viu. Ca
destinaŃie, 11 sunt pentru câini, 12 sunt pentru
pisici, 2 pentru cai, 1 pentru bovine şi 1 pentru
racuni şi coioŃi, care în SUA fac parte din
principalele specii socotite rezervor de virus.
Toate se administrează parenteral, s.c. sau i.m.,
cu excepŃia ultimului, care se administrează pe
cale orală, în momeli (30). Toate vaccinurile
omologate în SUA asigură imunitate pe durata a
3 ani după primele două vaccinări făcute în
primul an, nu produc reacŃii adverse şi nu sunt
patogene pentru om (30).
Turbarea la alte specii de animale
Turbarea afectează un număr mare de
animale sălbatice şi domestice homeoterme. De
aceea, focarele de turbare endemică sunt
rezultatul ciclării virusurilor rabice între
animalele sălbatice (ciclurile silvatice) sau printre
animalele domestice (ciclurile urbane). În fiecare
zonă geografică, tinde să devină predominant un
anumit ciclu, existând o anumită dinamică a
ciclurilor rabice. Astfel, dintre numeroasele
specii de animale receptive, o importanŃă
epidemiologică mai mare prezintă şi infecŃia
rabică la următoarele animale:
La cămile, s-au descris numeroase cazuri de
turbare, legate de apariŃia bolii la alte animale.
Semnele clinice apar după o incubaŃie de 3
săptămâni până la 3 luni. Boala debutează printro
fază de hiperestezie. Animalul este agitat, se
mişcă la cel mai mic zgomot, prezintă
spumozităŃi bucale, devine agresiv dar, în general
nu atacă omul, ochii sunt strălucitori, nasul purtat
sus. La cămilă, boala evoluează sub două forme:
- o formă exprimată prin agresivitate, în
care animalele atacă şi muşcă alte cămile, rar
oamenii şi
- o formă inaparentă, al cărei simptom
predominant este spaima acompaniată de mugete.
Paraliziile se instalează rapid şi se manifestă
la început prin vaccilări ale capului, paralizia
limbii, după care paraliziile se generalizează.
Au fost semnalate şi cazuri de turbare în care
lipseau atât agresivitatea cât şi paraliziile. Uneori
se observă şi prezenŃa pruritului şi automutilările.
EvoluŃia durează aproximativ o săptămână şi
sfârşeşte prin moarte.
La cervidee, se remarcă pierderea
instinctului de frică şi fugă, animalele
apropiindu-se de locuinŃe. În general, boala
îmbracă forma paralitică, cu tulburări în mers,
dar au fost semnalate şi cazuri de turbare
furioasă, cu agresivitate, când animalele scot
Ńipete tânguitoare, răguşite, se lovesc cu capul de
copaci, determinând ruperea sau smulgerea
coarnelor.
La mistreŃ, boala evoluează sub forma
furioasă. Animalul este neliniştit, are tendinŃa de
a muşca, grohăie şi destul de repede se instalează
paraliziile.
La dihor, fie se constată o indiferenŃă totală
faŃă de mediul extern fie că este foarte agresiv.
Unii se apropie de om şi se lasă uşor prinşi, fără a
muşca, în timp ce alŃii atacă cu furie animalele şi
omul.
La bursuc, ca şi la vulpe, comportamentul
este complet schimbat. Animalul părăseşte
vizuina, nu se mai ascunde, rătăcirile îl pot
conduce în localităŃi şi gospodării. Uneori devine
agresiv, putând muşca sau zgâria animalele şi
omul. În timpul crizei de excitaŃie unele animale
urlă, muşcă copacii sau alte obiecte. Boala se
termină prin paralizia generalizată.
La chiroptere, boala este destul de frecvent
întâlnită. Liliecii vampiri pot prezenta simptome
de turbare furioasă sau paralitică sau pot fi
purtători asimptomatici de virus. În primele
cazuri, ei ies în plină zi şi atacă animalele, în
special bovinele şi caii. EvoluŃia poate să ducă la
moarte sau, din contră, spre vindecare, cu portaj
şi eliminare a virusului prin salivă şi urină.
Liliecii fructivori şi insectivori zboară în plină zi