Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Boli produse de virusuri din fam. Flaviviridae 349
virusul Kunjin din Australia. Caracterele
morfologice sunt asemănătoare cu cele ale
virusurilor înrudite: formă sferoidală, diametrul
de 40-60 nm, membrană, nucleocapsidă
icosaedrică şi genom ARN monocatenar cu
polaritate pozitivă, infecŃios. Este vizibil la
microscopul electronic. Unii autori consideră că
tulpinile virale izolate din diferite zone
geografice aparŃin aceleaşi linii genetice (9, 29).
În Australia şi în Oceania (29, 41) a fost izolat un
subtip denumit virusul Kunjin, care produce
ocazional encefalită la oameni şi ecvine, cu
sfârşit letal. Virusul West Nile este sensibil la
variaŃii de temperatură, la acŃiunea solvenŃilor
organici şi a substanŃelor detergente.
Caractere epidemiologice şi
patogeneză
Rezervorul natural al virusului WN sunt
păsările, 56 de specii fiind depistate numai în
SUA (62). Mai des citate sunt păsările din fam.
Corvidae şi Passerinae. În SUA, o mortalitate
importantă a fost înregistrată în populaŃia de ciori
comune (Corvus brachyrhyncos). Virusul a mai
fost izolat de la berze, unele specii de vulturi, dar
şi de la păsări domestice: găini, gâşte, porumbei
(77). În anul 1998 a fost izolat în Israel de la o
gâscă, iar în 1999 a evoluat un focar de encefalită
într-o crescătorie de gâşte, soldat cu mortalitate în
proporŃie de 40%. Păsările sunt singurele animale
care dezvoltă o viremie suficient de intensă
pentru a infecta ŃânŃarii şi a declanşa ciclul
infecŃios. Virusul este menŃinut în ciclul natural
prin legătura dintre păsările infectate şi ŃânŃarii
ornitofili, mai ales specia C. unvitattus din
genul Culex, părând a juca un rol mai important
în transmiterea virusului (42). Virusul WN a
fost izolat şi de la căpuşe din genurile Argas şi
Hyaloma (29, 41), dar implicarea acarienilor
este considerată incidentală. Virusul WN a putut
fi izolat şi de la mamifere: ecvine, ovine,
caprine, bovine, cămile, cimpanzei, lemuri,
rozătoare, lilieci dar, în afara ecvinelor, nu au
fost descrise forme clinice la celelalte specii de
mamifere.
łânŃarii hematofagi contaminaŃi prin sângele
păsărilor infectate multiplică, la rândul lor,
virusul şi îl transmit altor păsări şi celorlalte
specii receptive, în timpul înŃepăturii. Oamenii,
ecvinele şi celelalte mamifere sunt considerate
gazde definitive, viremia având niveluri prea
reduse pentru a fi posibilă infectarea altor ŃânŃari.
Virusul WN are un tropism deosebit pentru
Ńesuturile în care predomină celulele
reticuloendoteliale şi pentru SNC, unde produce
leziuni de meningoencefalită. În patogeneza sa,
singura deosebire a virusului WN faŃă de
flavivirusurile înrudite este tropismul pentru
celulele Purkinje din cerebel, cărora le produce
modificări degenerative (77).
Tabloul clinic
InfecŃia cu virusul West Nile la ecvine este o
boală neurologică de gravitate diferită, de la un
sindrom meningoencefalitic sever, la forme
uşoare, exprimate doar prin stare febrilă şi apatie,
şi până la forme subclinice decelabile doar
serologic. Boala se manifestă prin somnolenŃă,
depresie, alterare comportamentală şi ataxie
posterioară. Cazurile grave evoluează prin
simptome de meningoencefalită, cu paralizia
membrelor posterioare, decubit, rigiditate
musculară, convulsii şi moarte. La ecvine, spre
deosebire de oameni, febra nu este un simptom
prezent la toŃi subiecŃii. În focarele epizootice,
proporŃia animalelor cu forme clinice din totalul
animalelor infectate se situează între 20% şi 40%
(29). Rata mortalităŃii la animalele cu encefalită a
fost de 40 - 45%. În ceea ce priveşte morbiditatea
la păsări, aceasta a fost apreciată ca foarte
diferită, funcŃie de loja ecologică.
Tabloul morfopatologic
In cazurile grave, leziunile macroscopice
constau în congestie şi edem pulmonar, edem
cerebral, hemoragii meningiene sub formă de
peteşii sau sufuziuni. Examenul histologic
evidenŃiază în creier edem, hemoragii şi infiltraŃii
limfocitare perivasculare, glioză multifocală,
degenerescenŃa neuronilor şi a celulelor Purkinje
din cerebel (77). Antigenul viral a fost identificat
în citoplasma unor neuroni, celule gliale şi
polimorfonucleare neutrofile (62). În măduva
spinării se constată leziuni caracteristice unei
inflamaŃii difuze (77). La păsări, au fost descrise
hemoragii în miocard, degenerescenŃă renală,
hepato- şi splenomegalie.