Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

444
Boli virotice şi prionice ale animalelor
gigantice sunt elemente constant întâlnite în
infecŃiile gripale la om şi viŃei (8). În limfonoduli,
pe lângă hiperemia şi hiperplazia foliculilor, se
evidenŃiază macrofage şi celule gigante, cu 2-5
nuclei, uneori cu incluzii.
Aspectele de blastizare a limfocitelor şi
diferenŃiere a plasmocitelor din pulmoni şi
limfonoduri sunt reacŃii specifice imune (10).
IntervenŃia microflorei de asociaŃie, ce
agravează evoluŃia bolii, complică şi aspectul
morfopatologic, în care fenomenul de epitelizare,
celulele gigante şi incluziile virale sunt adesea
mascate sau lizate de exsudat şi de necroza
epiteliului bronhio-alveolar.
Diagnostic
Este sugerat de aspectul epidemiologic şi
morfoclinic, şi se confirmă prin examen de
laborator.
Diagnosticul diferenŃial trebuie făcut faŃă de:
• adenoviroză, ce evoluează simptomatic la
tineret, cu bronhopneumonie acută sau cronică şi
cu diaree;
• boala maedi-visna (forma pulmonară)
afectează mai ales ovinele şi caprinele adulte, cu
caracter sporadico-endemic, evoluŃie lentă,
dispnee gravă şi hiperplazie limfoidă în pulmoni
şi alte organe;
• adenomatoză, care are caracter sporadicoendemic,
evoluŃie cronică, cu pneumonie
progresivă, noduli în expansiune în lobii
diafragmatici, ce devin de consistenŃă dură,
lemnoasă, cu hiperplazia pneumocitelor şi a
epiteliului bronhiolar, iniŃial de aspect
adenomatos, apoi carcinomatos;
• pasteureloză, care are evoluŃie supraacută
la miei, cu simptome grave, iar la tineret şi adulte
are evoluŃie acută sau cronică, cu manifestări
pulmonare. Se confirmă bacteriologic;
• dictiocauloză şi metastrongiloză, care
evoluează vara la tineret, iar toamna şi iarna la
adulte, cu simptome de bronhopneumonie, cu
tuse şi jetaj ce conŃine uneori şi helminŃi. Se
confirmă larvohelmintoscopic.
Profilaxie şi combatere
Profilaxia nespecifică include evitarea
factorilor favorizanŃi amintiŃi. Profilaxia specifică
constă în imunizarea activă cu vaccinuri vii sau
inactivate. În Ńara noastră, la oile adulte şi la miei
se foloseşte vaccinul viu contra parainfluenŃei
oilor (Oviparvac). Cu 20-30 de zile înainte de
înŃărcarea mieilor se face revaccinarea. Restul
ovinelor (oi, berbeci) şi tineretul se vaccinează
din 6 în 6 luni.
Animalele bolnave se izolează şi se
serumizează cu ser contra parainfluenŃei ovine
sau cu Servipast. IntervenŃia complicaŃiilor cu
microfloră de asociaŃie impune şi folosirea
antibioticelor şi chimioterapicelor.
20.4. PARAINFLUENłA ECVINĂ
(Equine Parainfluenza Virus Disease – engl.)
V. Secaşiu
Este mai rar semnalată. Afectează toate
vârstele, îndeosebi tineretul.
Agentul etiologic, izolat în anul 1963 de la
caii cu afecŃiuni respiratorii acute, de către
Ditchfield, citat de Perianu (22), s-a dovedit a fi
un paramixovirus.
S-a diagnosticat la cal şi asin, cu deosebire în
marile aglomerări (hergehlii, unităŃi militare).
Anchete serologice efectuate la noi în Ńară la
cabalinele din gospodăriile populaŃiei şi din
herghelii au evidenŃiat anticorpi specifici anti PI-
3 la 31,16% şi respectiv 68,34% din probele
examinate (33). Manifestarea clinică a infecŃiei
este condiŃionată de existenŃa factorilor
favorizanŃi (igienici, stres, alte viroze,
bacterioze).
ParainfluenŃa afectează ecvinele de toate
vârstele, însă cu exprimare clinică îndeosebi la
tineretul de 2-6 luni şi mai rar la tineretul de până
la doi ani. Boala se transmite de la o unitate la
alta, sau în cadrul unităŃii între adăposturi, prin
mânjii bolnavi şi cabalinele adulte, clinic
sănătoase.
Frecvent, parainfluenŃa evoluează împreună
cu alte infecŃii virale respiratorii, date de
virusurile herpetice, adenovirusuri şi reovirusuri
(13), precum şi cu unele bacterioze, cum este
rodococoza.