Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

Bolile prionice (encefalopatiile spongiforme transmisibile) 669
26.1. SCRAPIE
Scrapie, cunoscută şi sub denumirile de
boala tremurătoare a oilor sau de boala
pruriginoasă, este o boală cu evoluŃie sporadică
sau endemică a oilor, caprelor şi muflonilor (Ovis
musimon), primele fiind cel mai frecvent afectate.
Denumirea bolii (pronunŃă: screpi), larg
folosită în literatura de specialitate, este de
origine engleză, fiind asociată cu pruritul
observat la oile bolnave şi tendinŃa acestora de a-
şi freca zona dorso-lombară de obiectele din jur.
Denumirile folosite în alte limbi sunt, de
asemenea, asociate cu simptome ale acestei boli
de tremurături sau de prurit: tremblante (fr.),
traberkrankheit (germ.), prurigo lombar
(span.), rida (islandeză).
Răspândire şi importanŃă economică
Boala este larg răspândită în Regatul Unit, de
unde a fost exportată în numeroase alte Ńări. Este
semnalată în Cipru, ElveŃia, FranŃa, Germania,
Grecia, Irlanda, Islanda, Israel, republicile fostei
Iugoslavii, Olanda, Rusia, Slovacia, Suedia,
China, Japonia, Canada şi SUA.
La începutul anului 2003, scrapie a fost
diagnosticată pentru prima dată în cadrul IDSA,
şi în câteva judeŃe din România, de dr. N.
Alexandru (comunicare personală). În prezent,
singurele Ńări considerate cu certitudine libere de
scrapie sunt Australia şi Noua Zeelandă.
Este posibil ca în absenŃa unor programe
riguroase de supraveghere epidemiologică, boala
să existe şi în alte Ńări, unii autori semnalând
existenŃa unei “conspiraŃii a tăcerii” a
crescătorilor (51).
ConsecinŃele economice ale acestei boli sunt
legate în primul rând de sistarea exportului de
animale de reproducŃie, fapt care a adus pagube
considerabile unor Ńări, ca de ex. Regatul Unit.
La aceasta se adaugă costul măsurilor legate
de supravegherea epidemiologică şi combaterea
bolii în Ńările care au un astfel de program, care
presupune distrugerea în totalitate a turmelor în
care s-au înregistrat cazuri de boală.
Caractere epidemiologice
Scrapie este o EST cu un grad redus de
contagiozitate. De regulă, boala este introdusă în
turmele indemne cu animale aflate în perioada de
incubaŃie iar calea de transmitere cea mai
frecventă este de la mamă la miel. Datorită
perioadei de incubaŃie foarte lungi, o oaie
contaminată poate transmite boala la mai multe
generaŃii de miei înainte de a prezenta primele
simptome de scrapie (29, 30, 45).
Mecanismul acestei transmiteri nu este
cunoscut, dar se pare că nu are loc o infecŃie in
utero. Nu s-a putut demonstra contaminarea
ovocitelor, a testiculelor şi a lichidului seminal de
la animalele bolnave (30). Deşi învelitorile fetale
şi placenta au un grad ridicat de infectivitate, cele
mai multe încercări de a izola agentul scrapie din
Ńesuturile fătului au fost negative (73).
Transferul de embrioni de la mame cu scrapie
la oi indemne a permis obŃinerea de produşi care
nu au făcut boala în anii următori. Acelaşi
rezultat s-a obŃinut şi în cazul transferului de
embrioni de la donatoare indemne la recipiente
infectate, atunci când mielul a fost izolat de
mamă imediat după naştere (73).
Agentul scrapie nu a putut fi izolat din saliva
şi fecalele animalelor bolnave (23), iar datele
privind prezenŃa sa în urină rămân contradictorii.
Este dovedită însă transmiterea orizontală a
bolii în urma coabitării în perioada de stabulaŃie
sau pe păşune, în special prin consumul
învelitorilor fetale contaminate (45). În Islanda
s-a demonstrat transmiterea bolii la oi indemne
Ńinute pe păşuni folosite cu 1-3 ani în urmă de
turme infectate (54).
Tot în Islanda este semnalată izolarea
agentului scrapie de la acarienii din iarbă şi fân
(genurile Lepidoglyphus, Acarus, Tyrophagus şi
altele), recoltaŃi de pe păşuni folosite în trecut de
turme infectate (72). Această observaŃie,
neconfirmată încă de alŃi autori, ar putea explica
infectarea turmelor indemne care au păşunat pe
aceste teritorii după 1-3 ani de la eliminarea celor
infectate.
Probabilitatea transmiterii orizontale a bolii
prin contaminarea cu berbecii infectaŃi este foarte
redusă.
Se admite şi posibilitatea transmiterii infecŃiei
prin intermediul apei, furajului, uneltelor
contaminate, prin păsările necrofage sau de către
tunzătorii de lână (54).