Boli virotice si prionice ale animalelor - CYF MEDICAL DISTRIBUTION

106
Boli virotice şi prionice ale animalelor
senzitivă cutanată a rădăcinilor nervoase
senzitive. ErupŃia este însoŃită de durere foarte
intensă, hiperestezie, uneori tulburări vegetative,
depigmentarea sau căderea părului şi chiar pareze
şi paralizii.
Virusul herpetic 4 uman (virusul Epstein-
Bar; VEB) încadrat în genul Lymphocryptovirus,
produce mononucleoza infecŃioasă întâlnită
îndeosebi la vârsta de 14-25 ani. Boala se
caracterizează printr-o febră neregulată, angină,
hipertrofia limfonodurilor, spleno- şi
Bibliografie
1. Acha, P.N., Szyfres, B. (1989), Zoonoses et
maladies transmissibles communes á l'homme et
aux animaux. Ed. O.I.E., Paris
2. Davison, A.J. (1992), Virology, 186, 9
3. Keuser, V., Thiry, E. (2000), Le Point Vét., 31, 219
4. Harder, T.C., Vos, H.W., de Swart, R.L., Osterhaus,
A.D.M.E. (1997), Vet. Rec., 140, 500
hepatomegalie (mai rar erupŃii rubeoliforme sau
scarlatiniforme) şi mononucleoză (cel puŃin 20%
din elementele mononucleare sunt atipice).
ComplicaŃiile care se pot produce sunt variate
(neurologice, hematologice, cardiace etc.). Rar, la
acestea se adaugă oncogenitatea virusului.
La şoareci. Virusul herpetic murin, larg
răspândit în coloniile de şoareci, produce
pneumonie.
5. Martina, B.E.E., Airikkala, M.I., Harder, T.C.,
Ameronger, G.van, Osterhaus, A.D.M.E. (2001),
Vaccine, 20, 943
6. Oppen, T.V., Borchers, K., Glitz, F., Boevé, M.H.
(2001), Tierärztliche Praxis. Ausgabe G,
Grosstiere/Nutztiere, 29(4), 227
7. Papanastapoulou, M., Koptopoulous, G., Lekkas,
S., Papadopoulos, O., Ludwig, H. (1991), Comp.
Immun. Microbiol. Infect. Dis., 14, 47
5.14. BOALA LUI MAREK
(Neuromyelitis Gallinarum – lat.; Marek’s Disease – engl.; Mareksche Krankheit – germ.;
La Maladie de Marek – fr.)
P. Ştiube
Boala lui Marek (BM) este cea mai
răspândită boală limfoproliferativă a găinilor,
produsă de un herpesvirus, foarte contagioasă,
caracterizată clinic prin tulburări generale neurale
şi oculare, evoluând acut sau cronic, iar
morfopatologic prin procese inflamatorii şi
proliferative cu aspect tumoral în nervii
periferici, glandele endocrine, iris, organele
viscerale, muşchi şi piele, producând mortalitate,
în special la vârsta de 8-22 săptămâni sau pierderi
economice grave prin confiscări.
Istoric
Boala lui Marek a fost descrisă pentru prima dată de
Jozsef Marek, în 1907, ca o stare paralitică, care a afectat
picioarele şi aripile la cocoşi. El a considerat că este o infecŃie
inflamatorie a nervilor periferici şi a denumit-o polineurită. În
anii următori, boala a fost înregistrată în Olanda şi în SUA,
fiind descrisă sub numele de paralizia găinilor.
Payne (22, 24) menŃionează că Pappenheiner şi col., între
anii 1926-1929, au descris caracteristicile clinice,
epidemiologice şi patologice ale bolii, făcând observaŃia că
limfoamele viscerale care afectează în special ovarele, pot fi
însoŃite de boala neurală pe care ei au denumit-o
neurolymphomatosis gallinarum, demonstrând şi
transmisibilitatea bolii prin inocularea găinilor cu triturat de
Ńesuturi de la o pasăre cu paralizie.
Paralizia găinilor a fost apoi raportată în numeroase Ńări:
Germania (1927), Africa de Sud (1928), Anglia (1929), Japonia
(1930). Odată cu dezvoltarea industriei avicole, paralizia
găinilor fiind considerată înrudită cauzal şi patologic cu
leucozele limfoide, eritroide şi mieloide transmisibile, a fost
grupată împreună cu acestea în complexul leucozelor aviare.
În 1937, Jungherr şi col. (15), au descris trei forme de
limfomatoză (neurală, viscerală şi oculară). După 1965, în SUA
şi în Anglia odată cu dezvoltarea industriei avicole, a fost
observată apariŃia unei boli noi la puii broiler, cu mortalitate
ridicată, având modificări morfopatologice similare cu cele din
limfoleucoza viscerală.
Biggs (1, 2) propune pentru această nouă boală termenul
de boala lui Marek, cu formele neurală, oculară şi viscerală,
care sunt distincte cauzal şi patologic, de leucoza limfoidă.
Spre deosebire de forma clinică ce se manifestă cronic, cu
predominanŃă neurotropă, denumită boala lui Marek clasică,
forma cu predominanŃă viscerală, care produce mortalitate şi
importante pierderi economice, a fost denumită boala lui
Marek acută, stabilindu-se de Churchill şi Biggs (10) şi de
către Nazerian (19), că ambele forme sunt produse de unul şi
acelaşi virus.
Între anii 1960-1970, izbucnirile bolii Marek, cu
mortalitate ridicată şi preponderenŃă a limfoamelor viscerale, au
devenit frecvente, fiind întreprinse cercetări laborioase în
numeroase Ńări, având ca rezultat practic, obŃinerea şi utilizarea
cu succes a primului vaccin eficient din istoria biopatologiei,
împotriva unei boli tumorale.
În Ńara noastră, în 1969, Pătraşcu şi col. (25) descriu
“forma acută” a bolii lui Marek.