ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

În cadrul grupei a III a şi anume domeniul Istorie şi Geografie, cele
mai multe titluri sunt pentru specializarea istorie, lucrări ale lui Dimitrie
Cantemir, Istoria Imperiului Otoman, Hronicul vechimei a Romano-Moldo-
Vlachilor, Cassius Dio, Istoria Romană, Nicolae Iorga, Istoria universală,
Istoria lumii, Istoria literaturii româneşti, Viaţa femeilor în trecutul
românesc, Scrisori domneşti şi multe altele, iar pentru geografie cele mai
multe sunt de fapt manuale şcolare 89 . Catalogul acestei societăţi este unul
dintre cele mai bogate, numărul mare de volume din toate domeniile nu fac
decât să arate interesul major al acestor studenţi pentru carte şi lectură, dar
mai ales interesul pentru tezaurizarea cărţii.
Asociaţile culturale din Transilvania au avut, majoritatea dintre ele
ca scop comun, cultivarea culturii şi ridicarea naţiunii române prin cultură,
aceasta nu se putea dezvolta altfel decât prin lectură şi prin creearea de
biblioteci. Biblioteca fiecărei asociaţii diferă de la o zonă la alta. Din punct
de vedere geografic se pare că cu cât ne apropiem de graniţa cu România,
asociaţile din sudul provinciei deţin biblioteci mult mai bine aprovizionate
atât cantitativ dar şi calitativ, spectrul domenilor cuprinse fiind mult mai
larg. Este de la sine înţeles că dotarea bibliotecilor asociaţilor ţine foarte
mult şi de statutul social şi economic al zonei în care aceasta îşi desfăşura
activitatea. Se pare că societăţile din nordul Transilvaniei făceau rost de
carte mai greu ca şi celelalte, probabil pentru simplul motiv că distanţa era
mult mai mare de Vechiul Regat, deoarece după cum am văzut majoritatea
donaţilor veneau din România.
După cum am văzut în conţinutul bibliotecilor societăţilor culturale
româneşti, cartea românească predomină, majoritatea autorilor fiind de
dincolo de Carpaţi, sau în cazul lucrărilor de autori străini, acestea sunt
traduse de cele mai multe ori în limba română. Prin prezenţa unui număr
consistent de carte românescă în biblioteci, nu putem decât să speculăm
interesul membrilor pentru limba română şi mai ales pentru promovarea
acesteia la nivelul maselor în Transilvania. Greutăţile întâmpinate în
constituirea bibliotecilor nu i-au făcut să renunţe pe cei implicaţi în lupta
naţională, au continuat să nu renunţe la idealul lor şi au găsit prin
intermediul cărţii, o modalitate de cultivare a spiritului naţional. Prin cartea
românească existentă în aceste biblioteci tinerii care se desfătau cu lectura,
creşteau în spiritul românesc, învăţau limba română pentru ca mai departe să
poată susţine idealul românilor care nu aveau o atât de mare deschidere spre
educaţie. În prima jumătate a secolului al XX lea, prin intermediul acestor
asociaţii se deschide un nou orizont de propagare a cărţilor româneşti în
89 Ibidem, pp. 42-49.
101