ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

detaşat şi personal militar de specialitate, precum şi aviatori echipaţi în
arătoase uniforme, tineri chipeşi, admiraţi şi doriţi de fete. Clădirile,
amenajate cu instalaţii de apă curentă şi canal, au servit ca şcoală de pilotaj
şi aerodrom militar al Grupului 5 Aeronautic. Terenul complet degajat de
obstacole, care puteau stânjenii decolările şi aterizările, bine nivelat şi tasat,
fără infiltraţiuni de apă sau băltiri cauzate de ploi ori topirea zăpezilor, era
disponibil acestui scop, în tot cursul anului. Construcţiile au constat din 6
pavilioane dispuse într-un ansamblu arhitectural unitar 10 . Cele notate cu 1 şi
2, formate din parter cu un etaj, erau destinate trupei. În pavilionul 3, o
clădire cu etaj, a fost amenajată popota şi infirmeria. Aerogara, cu locuinţa
comandantului la etaj şi birouri administrative la parter, se afla în pavilionul
4, iar bucătăria şi sala de mese a trupei erau amenajate în pavilionul 5. Cel
de al 6-lea pavilion era destinat pentru garajelor, magaziilor şi depozitelor
de materiale, armament sau efecte militare. Pentru aprovizionarea
avioanelor şi automobilelor cu benzină şi uleiuri, a fost amenajat un depozit
de carburanţi, bine camuflat şi păzit. Mai exista un hangar cu dimensiuni
apreciabile, montat din scânduri pe schelet metalic, cu şarpantă din carton
gudronat, necesar activităţilor mecanice şi adăpostirii avioanelor. Toate
edificiile au fost legate între ele, cu şosele bine întreţinute, din beton, iar pe
o suprafaţă de 5 jugăre, a fost amenajată o grădină de zarzavat. Accesul spre
pavilioane şi aprovizionarea, se făcea cu mijloace auto pe şoseaua Arad-
Nădlac.
În anul 1919, după alipirea Aradului la România, Pavilioanele
Aviaţiei, au fost predate, printr-un protocol, armatei române, fiind ocupate
de Grăniceri. După mutarea unităţii militare la Ineu, întregul spaţiu şi
edificiile au rămas libere. Încă atunci, clădirile se aflau deja într-o stare
avansată de degradare şi nu puteau fi reparate, din lipsă de fonduri. Situaţia
privind proprietatea asupra imobileler şi terenului, s-a complicat după 1919,
considerându-se că ele vor fi folosite de către noua industrie aeronautică
naţională. Pe de altă parte însă, primăria avea nevoie de spaţii şi terenuri
pentru oportunităţile de investiţii, apărute după război.
Prin fuzionarea, în 1920, a celor două puternice intreprinderi
constructoare de maşini: vagoane - Johan Weitzer, cu 1440 salariaţi şi
automobile – MARTA, cu 335 salariaţi, s-a format Astra, prima fabrică
română de vagoane şi motoare din Arad. În continuare, alături de vagoane
de cale ferată, care a rămas nucleul producţiei, au mai fost realizate aici
10 De-a lungul timpului, diverşii ocupanţi ai acestui teren, în special armata, au mai ridicat,
alte construcţii, cu rol administrativ: birouri, cantină, depozite de carburanţi, magazii
metalice, etc.
156