ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Iată ce a declarat o altă persoană avizată, revoluţionarul Dănilă
Onofrei, muncitorul care a „aprins” flacăra Revoluţiei în dimineaţa zilei de
21 decembrie, la Întreprinderea de Orologerie: „ După ce s-a retras armata
pe lângă cele 14 persoane care făceam parte din Comitetul de demonstraţie,
transformat în după-amiaza zilei de 21 decembrie în Comitetul Frontului
Democrat Român din Arad, după modelul celui de la Timişoara, au intrat în
sediul Consiliului foarte mulţi oameni. Era un haos de nedescris. Toţi voiau
puterea. Vorbeau toţi odată, încât nu ne mai înţelegeam unul cu altul. În cele
din urmă, cei 14 membri ai Comitetului de demonstraţie, devenit Comitetul
FDR din Arad, ne-am întâlnit cu foştii secretari ai Comitetului judeţean de
partid în sala 63, adică cu cei mai „mărunţi”, dat fiind că prima secretară
Elena Pugna şi cei doi foşti secretari ai C.C. ai P.C.R., Ilie Matei şi Radu
Constantin, au plecat din Consiliu odată cu retragerea armatei. Foştii
secretari ai judeţenei de partid zâmbeau ironic de haosul care s-a creat în
Consiliu. În sala 63, mesele erau aranjate în formă de „U”. Pe latura
principală, din faţă, stăteam noi, cei 14 membri ai Comitetului de
demonstraţie, transformat în Frontul Democratic Român, după modelul
revoluţionarilor din Timişoara, în vreme ce pe latura stângă se aliniase fosta
conducere a judeţului, iar pe partea dreaptă, dinspre uşă, şedeau o serie de
revoluţionari, care au intrat în sală” (Întrebătorul din Agora, vol. I, p. 186 –
187). Practic în cadrul acestei întâlniri din sala 63 – care a durat până seara
târziu - membrii Comitetului Frontului Democratic Român au preluat
conducerea oraşului şi judeţului. Pe lângă cei 14 de pe lista primului
Comitet al Frontului Democratic Român, au fost cooptaţi în noul organ
reprezentanţi din intreprideri şi instituţii, inclusiv militari. Valentin Voicilă a
fost ales preşedinte, Onofrei Dănilă şi Mircea Crişan vicepreşedinţi. S-a
format un nou organ executiv şi comitete pe domenii de activitate.
„Între timp, la sediul Inspectoratului MI s-a organizat apărarea,
aşteptându-se la un atac din partea revoluţionarilor. Dar cum manifestanţii
nu au apărut acolo, spiritele s-au mai calmat. Încă din noaptea de 21
decembrie 1989, căpitanul Sârbuţ a primit ordin de la generalul Tecla, şeful
serviciului „T” din Securitate să dezafecteze sistemul de ascultate a
telefoanelor şi să ardă benzile auditive cu înregistrările făcute, ceea ce s-a
executat întocmai. Apoi, imediat după fuga dictatorului, colonelul Răşină
(MI) a ordonat adunarea tuturor documentelor securităţii, încărcarea lor în
două camioane, transportarea şi arderea lor în Pădurea Ceala. Ulterior, o
parte din aceste materiale au fost recuperate de către armată (cele care nu au
ars complet), au fost depozitate în Cetate, dar după câteva luni au fost
distruse prin ardere de către maiorul Urzică, noul şef al SRI, instalat la Arad
în aprilie 1990. Colonelul Răşină afirmă că cele mai importante documente,
325