ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Semnarea Convenţiei de Armistiţiu, la 12 septembrie 1944, în
condiţiile în care cele mai multe dintre amendamentele delegaţiei române au
fost respinse, iar formulările ambigue deschideau drum abuzurilor, a pus
Uniunea Sovietică în postura de a profita din plin de situaţia în care se găsea
România. Nu mai puţin de şase articole din cele douăzeci ale convenţiei se
refereau la problematica economică 10 . Calificată de Iuliu Maniu drept o
capitulaţie, nu un contract liber de armistiţiu 11 , convenţia semnată la
Moscova nu a schimbat cu nimic comportamentul noului aliat. Nu o dată,
spiritul şi litera Convenţiei de Armistiţiu, oricum favorabile sovieticilor, au
fost încălcate, după cum, în alte situaţii, sovieticii au dat interpretări largi,
favorabile lor, textului acesteia. Depăşindu-şi atribuţiile, Comisia Aliată
(Sovietică) de Control a dispus luarea unor măsuri care se situau în mod
evident in afara cadrului stabilit de actul semnat la Moscova. Bazânduse
pe ordinul mareşalului Malinovski, sovieticii au cerut desfiinţarea marilor
unităţi române care nu au luat parte la operaţiunile militare 12 . Cu toată
opoziţia părţii române - şeful Marelui Stat Major considerând absurdă şi
nejustificată o asemenea solicitare, în vreme de război - măsura a fost pusă
în aplicare 13 . În acelaşi context, noul aliat procedează la dezarmarea
navelor româneşti de luptă de pe Dunăre şi Marea Neagră 14 . În plus,
reprezentanţii comandamentelor locale sovietice au trecut la acţiuni
represive nu doar asupra celor consideraţi criminali de război, ci şi la adresa
unor fruntaşi ai partidelor democratice 15 .
10 Vezi şi Florian Banu, Asalt asupra economiei României – de la Solagra la SOVROM –
(1936-1956), Bucureşti, Editura Nemira, 2004, p. 60. Între altele, se prevedeau dreptul
sovieticilor de a prelua orice material de război al Germaniei şi sateliţilor, obligaţiă
României de a face toate plăţile cerute de Înaltul comandament sovietic în monedă
românească, asigurând folosirea de către armata sovietică a oricăror întreprinderi, mijloace
de transport, depozite, iar pierderile pricinuite URSS se cereau acoperite prin livrarea de
mărfuri, în valoare de 300 de milioane dolari, timp de şase ani, după cum şi restituirea „în
desăvârşită bună stare” a tuturor valorilor şi materialelor luate de pe teritoriul sovietic.
11 23 august 1944. Documente, vol.III, p. 33. Maniu a mai precizat că nu-i învinuieşte pe
membrii comisiei pentru că au acceptat textul armistiţiului întrucât „nu puteau face altceva.
Erau într-o situaţie într-adevăr tragică: armistiţiul declarat, de Axă rupţi, armata rusă în
cooperare cu noi pentru dezrobirea Ardealului”.
12 Alesandru Duţu, op. cit., p. 39.
13 Ibidem, p. 41.
14 Ibidem, p. 22.
15 Ion M. Oprea, op. cit., p. 309.
287