ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

unui tânăr de toate recomandaţia vrednic, îi dăruim”. Reţinem informaţia
foarte importantă că venirea acestui tânăr la Preparandia din Arad a fost
expresia propriei sale dorinţe („pofte”) cu alte cuvinte tânărul Petru Ciurcea
a simţit chemarea spre profesia de învăţător. Într-adevăr, acest tânăr va
absolvi Preparandia din Arad în anul 1851-1852, alături de un alt consătean
de al său Laţco Constantin 34 .
Intrarea la Preparandia din Arad până către mijlocul secolului al
XIX-lea nu era condiţionată de vârstă. În consecinţă puteau să se înscrie la
această şcoală şi candidaţi care erau deja învăţători formaţi în formulele
specifice secolului XVIII, adică frecventând acele cursuri de normă de la
Timişoara, Oradea dar şi prin asistenţă pe lângă un învăţător mai
experimentat. Un exemplu în acest sens îl oferă chiar cazul unui candidat
precum Moise Gruici din localitatea Ferendia, comitatul Timiş care având
vârsta de 21 de ani, a stat timp de 2 ani „în sistematicească şcoală” din
Ferendia (1818-1820) învăţând de la învăţătorul „Petru Popovici cu toată
acuriţia şi cuviinţa”, arta predării 35 .
Candidaţii care au venit la Preparandie erau dintre cei mai bine
pregătiţi absolvenţi ai şcolilor săteşti ori orăşeneşti. Aşa era recomandat prin
atestatul său candidatul „Ioan Nestorivici, feciorul parohului din Birchiş,
care în cei 4 ani de şcoală … cel mai de frunte şcolar a fost şi cel mai bine
clafiţiruit” (clasificat-n.n.) 36 .
La Preparandie au urmat cursurile candidaţi precum au fost Moise
Bota (1787-1873), cel care avea 24 de ani la înscriere, aşa încât era mai în
vârstă decât profesorul său de matematică şi geografie dr. Iosif Iorgovici
(1792-1821) cu 5 ani. Alţi candidaţi erau chiar şi căsătoriţi. Începând cu
anul 1867 conform unui anunţ al şcolii semnat de directorul de atunci prof.
Alexandru Gavra cu data de 31 august 1867 era condiţionată între altele
înscrierea şi deci admiterea la Preparandia din Arad de următoarele cerinţe:
să nu fie mai tânăr de 16 ani; să nu se ţină de altă religiune decât cea
creştină greco-neunită; să prezinte acte medicale pentru starea de sănătate
din care să rezulte că „este întreg la trup şi sănătos”; să nu absenteze de la
şcoală, de le prelegeri „căci cel care va rămâne (adică va absenta) de la
lecţiuni una după alta numai de 3 ori va fi scos de aici” căci se preciza
categoric „aventurieri aici nu se vor primi”. Reţinem atmosfera de exigenţă,
şi de disciplină care era în şcoală. Acelaşi document precizează un fapt
extrem de important şi anume instituirea a mai multor probe pe care
34 Dr. T. Botiş, Istoria Şcolii Normale…., p. 441.
35 A. N. Arad, Colecţia Ştefan Crişan, dosarul 8, f. 15.
36 Ibidem, f. 33.
48