ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

comunale. Pentru îndestularea tuturor persoanelor îndreptăţite la
împroprietărire, normele legale au permis efectuarea schimbului de terenuri
între comune.
Indiferent de categoria de prioritate din care făceau parte,
îndreptăţiţii la împroprietărire urmau să fie satisfăcuţi cu terenuri agricole
avându-se în vedere terenul agricol pe care îl deţineau, precum şi
persepectivele succesiunilor în linie directă, situaţie în care puteau obţine
numai loturi în complectare.
Organele locale stabilite pentru aplicarea reformei agrare au fost
comitetele locale, comisile de ocol şi comisiile judeţene pentru exproprieri
şi împroprietăriri 11 . Organele judecătoreşti locale au avut un rol important în
aplicarea reformei agrare. Curţile de apel organizate la nivel regional, au
avut competenţă numai în judecarea contestaţiilor (apelurilor) referitoare la
stabilirea preţului de expropriere al terenurilor. După intrarea în posesia
loturilor de împroprietărire, urma să se calculeze preţul de vânzare al
pământului către împroprietăriţii în baza reformei agrare. În cazuri bine
stabilite de lege, statul a suportat 50% din cotravaloarea pământurilor de
împroprietărire. În sfârşit, Comitetul Agrar era organul consultativ al
Ministerului Agriculturii şi Domeniilor în toate chestiunile privind lucrările
de expropriere şi împroprietărire, având atribuţii bine determinate de lege.
Exista o secţine la Cluj – transformată ulterior în directorat general, apoi în
directorat -, având competenţa revizuirii vânzărilor de proprietăţi imobiliare,
acordării scutirilor de expropriere, autorizarea exproprierii în întregime a
proprietăţilor agricole rurale schimbate sau înstrăinate sub orice formă, în
baza ordinelor fostului guvern ungar cu privire la restrângerea circulaţiei
imobiliare, etc.
Legile de unificare judecătorească (1924) şi administrativă (1925),
prin efectele lor secundare, relative la competenţele materiale şi teritoriale
ale instituţiilor, au contribuit la întârzierea unor lucrări de reformă agrară.
La fel cum au contribuit şi dispoziţiile referitoare la crearea unor rezerve de
terenuri pentru viitoarele dezvoltări urbanistice. Pentru aplicarea acestora,
au trebuit reluate lucrările de defalcare şi parcelare ale domeniilor
expropriete. Cu ocazia lucrărilor efectuate pe teren de către inginerii
geodezici, aceştia au constatat neconcordanţe între menţiunile înscrise în
cărţile funciare şi foile lor cadastrale, cu realităţile faptice. La fel cum
neconcordante erau şi declaraţiile proprietarilor referitoare la destinaţia unor
11 Marcel Ştirban, Din activitatea comisiunilor locale şi a comisiunilor judeţene pentru
reforma agrară în anii 1919-1920 în câteva judeţe transilvănene, in: „Sargetia. Acta Musei
Devensis”, X, Deva, 1973, pp. 327-336; Dumitru Şandru, op. cit., pp. 81-97.
191