ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

le-au transferat în rândul comunităţilor locale. Aşa ne explicăm implicarea
acestora în lupta naţională din deceniile II şi III din secolul al XIX-lea.
Învăţătorii, în fond, prelungesc în aria locală valorile asimilate în
Preparandie exportând „duhul” acestei şcoli în cuprinsul satelor şi oraşelor
din zona Banatului, a Aradului şi Bihorului. Elocvente sunt însăşi cuvintele
lui Dimitrie Ţichindeal exprimate într-o scrisoare din 6/18 iunie 1814
adresată episcopului Samuil Vulcan şi în cuprinsul căreia Ţichindeal
precizează că el şi-a crescut elevii săi în „duhul românesc”. „60 de
preparanzi acum la lume învăţători din institutumul nostru cu duhul
românesc (subl. n.)- în numele Domnului am slobozit şi peste trei luni iarăşi
atâţia se vor slobozi, de la care am nădejde că va avea împărăţia mare
interes, puindu-le în cap la toţi vlădică de român să ceară…. 57 ” (subl. a.).
Idealurile şi valorile de esenţă naţională descinse din ideile noi, de
factură iluministă, liberal-democratice ce cuceriseră teren tot mai mare în
Europa au ajuns să se instaleze tot mai bine şi în mentalitatea şi conştiinţa
românească din părţile Banatului, ale Aradului şi ale Crişanei. şi aceasta a
fost şi opera Preparandiei arădene 58 care prelungeşte în fond spiritul
Supplexului ardelean în aria locală, imprimându-i, evident, note specifice
dar preluând în bună parte eşafodajul argumentativ al Supplexului 59 .
Proiectul cultural elaborat de Ţichindeal şi generaţia sa de militanţi
naţionali, prezentat mai sus, va fi dezvoltat şi difuzat în rândul atâtor
generaţii de preparanzi de către profesorii şcolii: Dimitrie Constantinii, Al.
Gavra, Constantin Ioanovici, Vincenţiu Babeş , At. Şandor, Ioan Russu,
Lazăr Petrovici, Dr, Petre Pipoş, Teodor Ciontea, Roman Ciorogariu, Ioan
Petranu, Augustin Hamsea, Sabin Evuţianu şi Dr. Iosif Olariu, încât cu toţii,
cadre didactice şi elevi, respectiv învăţători au trăit în spiritul aceloraşi
valori şi idealuri naţionale. Acestea sunt temeiurile în baza cărora cu toţii se
simţeau ca aparţinând unei singure Familii spiritual-culturale definită de
Preparandia din Arad ca şcoală a demnităţii naţionale, tutelată de spiritul
„generaţiei eroice de dascăli”. Simptomatic pentru afirmaţia noastră sunt
cuvintele profesorului de limbă şi literatură română dr. Avram Sădean
rostite adesea în faţa elevilor săi: „Ţichindeal trăieşte!” le spunea el
şcolii având o pregătire teologică, psiho-pedagogică suficient de bună au îmbrăţişat şi
carieră preoţească. Din anul 1822 când în Arad se va înfiinţa Seminarul Teologic Ortodox
Român cariera preoţească va fi asigurată de această nouă instituţie şcolară.
57 Apud, Iosif Vulcan, Dimitrie Ţichindeal, Buc, 1893, p. 90; 350.
58 Nicolae Bocşan, op.cit., p. 329.
59 Ibidem, p. 331.
72