ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

morţi în urma confruntării dintre manifestanţi şi forţele de represiune ale
puterii ceauşiste.
Vestea ridicării Timişoarei împotriva regimului lui Ceauşescu s-a
răspândit cu repeziciune şi în alte medii ale oraşului, decât cele subliniate
până în prezent, în rândurile familiilor cadrelor militare din Arad trimise la
Timişoara să sprijine forţele de represiune împotriva manifestanţilor care au
ieşit în stradă. Trebuie să subliniem neapărat acest lucru, întrucât în mod
indirect, a contribuit la pregătirea psihologică a populaţiei să iasă în stradă,
să manifesteze în solidaritate cu Timişoara. În seara zile de 16 decembrie
cadrele militare din UM 01380 Cetate Arad – în baza ordinului primit de la
Comandantul Diviziei11 Mecanizate Oradea, general-maior Şchiopu
Nicolae - au fost alarmate şi chemate în cazărmi, iar în dimineaţa de 17
decembrie s-a primit indicativul „Radu cel Frumos”, adică alarmă de luptă
parţială. Acest semnal se ordona când exista pericol iminent al unei
agresiuni din exterior. Conform instrucţiunilor, după câteva ore de la darea
alarmei, unităţile trebuiau să fie gata de luptă. În Garnizoana Arad, în
informarea care s-a prezentat, s-a justificat alarma de luptă prin faptul că
există pericolul unui atac din exterior şi că la Timişoara acţionează grupuri
de diversiune şi terorism în scopul destabilizării ţării.
Comandantul Unităţii, mr. Dumitru Marcu, primeşte ordin personal
de la Ministrul Apărării Naţionale, general Constantin Milea, ca în ziua de
17 decembrie, la ora 16,00 să plece primul Batalion spre Timişoara, iar la
ora 19,00 al doilea Batalion, cu transportoare blindate şi întreaga tehnică de
luptă aferentă, pentru a se pune la dispoziţia Diviziei 18 Mecanizate
Timişoara. Aşadar, 275 de cadre militare (ofiţeri, subofiţeri şi gradaţi) –
majoritatea locuiau cu familiile lor în blocurile din oraş – plus circa 350 de
militari în termen, s-au deplasat la Timişoara. Prin această mişcare serioasă
de cadre militare, vestea evenimentelor de la Timişoara s-a extins şi mai
mult, în medii şi mai largi ale oraşului, prin intermediul familiilor, rudelor şi
vecinilor de apartament ai celor plecaţi.
În cursul nopţii de 17-18 decembrie agitaţia se amplifică la Abatorul
Nou al Aradului. Despre acest eveniment am primit informaţii detaliate de la
revoluţionarul Eduard Hoffmann. Iată doar un scurt fragment (Întrebătorul
din Agora, vol. III, p. 31-32): „În decembrie 1989 eram şef compartiment
desfacere la Abatorul Nou Arad, str. Poetului, nr. 97–103. În noaptea de 17-
18 decembrie, la ora 04, sunt trezit telefonic de directorul Uşvat Ion, care
mi-a ordonat să mă prezint urgent la serviciu şi să eliberez conservele din
depozit, care mi se vor cere. La Abatorul Nou eram aşteptat de opt militari
în termen cu AKM-uri şi doi subofiţeri de la Cazarmare, care mi-au cerut să
deschid urgent depozitul, ca să preia de acolo conserve de carne şi conserve
301