ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

transferate, prin conduita lor, în spaţiul cultural-pedagogic din şcolile şi
comunităţile unde vor ajunge să activeze.
Pe lângă orizontul intelectual-spiritual de largă deschidere culturală
pe care l-au asimilat în şcoală ca urmare a disciplinelor pe care le-au studiat
din câmpul celor socio-umane precum: religie, gramatică românească şi stil
cântare religioasă şi tipic, geografia Ungariei, istoria Ungariei, limba
germană, limba sârbă, limba maghiară, pe lângă o solidă formaţie psihopedagogică
şi metodică pe care au asimilat-o de la dascălii lor eminenţi
precum Ioan Mihuţ, Dimitrie Constantinii, Al. Gavra, At. Şandor, Dr. Lazăr
Petrovici, dr. Petru Pipoş, Sabin Evuţianu, Teodor Mariş, elevii Preparandiei
din Arad au preluat şi au învăţat de la dascălii lor un set de valori care au
definit sub raport axiologic spaţiul instituţiei şcolare arădene conferindu-le
lor, viitorilor educatori, personalitate şi statut cu valoare modelatoare pentru
elevii şcolilor primare confesionale şi în egală măsură pentru comunităţile în
mijlocul cărora şi-au exercitat profesia.
Între valorile care au definit acel „duh al Preparandiei din Arad” şi
care a fost temeinicit de primii dascăli ai şcolii, în frunte cu Ţichindeal
enumerăm: angajamentul deplin în lupta pentru emanciparea culturalspirituală
a românilor; curajul şi intransigenţa; apărarea spiritului de
demnitate naţională; solidaritatea naţională între români pe deasupra
oricăror deosebiri, fie ele şi de ordin confesional; capacitatea de jertfă pentru
împlinirea dezideratelor emancipării naţionale; încrederea în izbânda luptei
naţionale.
Lupta pentru naţionalizarea scaunului episcopal al Aradului iniţiată
de Dimitrie Ţichindeal, sprijinit din aproape de episcopul Samuil Vulcan de
la Oradea şi continuată după 1815 de Moise Nicoară; lupta pentru
românizarea conducerii şcolilor naţionale româneşti declanşată de Paul
Iorgovici şi autorii celebrului Recurs (Petiţii) Maiestatic din 29 iunie, 1807;
lupta pentru apărarea caracterului românesc al Preparandiei ameninţată în
fiinţa ei prin politica de sârbizare şi mai apoi de maghiarizare; lupta pentru
recunoaşterea limbii române ca limbă liturgică; lupta pentru abandonarea
grafiei chirilice şi scrierea cu literele „strămoşeşti” latine; lupta pentru
înfiinţarea la Arad a unui alumneu (internat) pentru elevii preparanzi; lupta
pentru un Seminar şi pentru o Academie „care trebuie să şi fie” spunea
Ţichindeal, sunt tot atâtea direcţii care au orientat mental şi comportamental
corpul didactic preparandial, însuşindu-şi-le în totalitate. Discipolii
profesorilor şcolii, învăţători şi preoţi 56 le-au asimilat în anii formării lor şi
56 Între 1812-1822 ca urmare a disciplinelor predate în şcoală de către D. Ţichindeal, C.D.
Loga şi Grigore Lukacsik: religie: Vechiul şi Noul Testament, cântul religios, tipic, elevii
71