ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

În lipsa unor manuale de istoria artei în limba română şi dorind să
includă în materia de studiu şi arta românească, Petranu şi-a redactat
propriile cursuri 14 , pe care le-a predat generaţiilor succesive de studenţi,
fără însă să reuşească să le publice 15 .
În aceste cursuri Petranu a selectat şi a sintetizat din ansamblul artei
universale şi a celei româneşti ceea ce, cu metodologia şcolii vieneze a lui
Strzygowski, a considerat a fi esenţial de ştiut.
Redactat sub formă de carte, manualul săi de istoria artei a rămas,
cum am menţionat deja, din cauza mai multor împrejurări potrivnice, în
manuscris.
În ciuda acestui fapt, acest manual reprezintă azi în istoriografia
învăţământului istoriei artei în România, o etapă, ce nu poate fi ignorată, a
acelor ani de pionerat. Meritul său incontestabil este acela că a folosit
metode de analiză construite special pentru acest domeniu, nu împrumutate
de la alte discipline. Altfel spus a fost un întemeietor de şcoală.
Lupta pentru recunoaşterea europeană a valorilor de artă
românească din Transilvania
Una dintre cele mai amare constatări, pe care le-a făcut Coriolan
Petranu, ca istoric de artă, în urma numeroaselor sale lecturi, a fost aceea că
arta românească din Transilvania a fost, până în 1918, aproape necunoscută
în afara Transilvaniei şi că numai foarte rar s-a bucurat de aprecieri străine.
Mai dureros însă a fost să constate că mulţi străini considerau arta
românilor, din ignoranţă sau dintr-o mediatizare viciată, ca fiind ungurească
sau înfluenţată de arta maghiară.
Acesta este motivul demersurilor sale neobosite, din 1920, de a o
face recunoscută şi apreciată în ţară şi în străinătate.
Activitatea aceasta va implicat inventariere de monumente, expoziţii,
zeci de conferinţe, redactări de articole şi cărţi.
În majoritatea scrierilor, el a făcut o analiză a specificului artei vechi
româneşti din Ardeal, pe care a împărţit-o în artă bisericească şi artă
populară, şi pe care a încearcat să o explice, prin efectul produs de
opresiunile îndurate de români asupra creaţiei. În toate situaţiile însă nu a
omis să-i prezinte calităţile artistice.
Apoi, pentru a nu se risipi şi, implicit, pentru a nu fi uitate prin
pagini de reviste (şi odată cu ele şi punctele sale de vedere), a adunat, în
14 Primele cursuri pe care le-a ţinut au fost Critica artistică şi istoria operelor de artă şi
Introducere în istoria artelor.
15 Unele din cursurile semestriale, precum Istoria generală a artelor. Renaşterea, 2 vol., au
fost litografiate.
176