ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

atât pentru regină cu fiul său şi curtea sa, cât şi pentru nobilime, că noua
reşedinţă impusă de sultan pe considerente politice nu corespundea şi nu
convenea nici unei părţi. Deşi Lipova primise în anul 1529 privilegiul prin
care era ridicată la rangul de oraş liber regesc şi a fost înzestrată cu privilegii
asemănătoare capitalei regatului ungar, ea era foarte departe de aceasta.
Intervalul dintre anii 1529-1541 nu a fost, cronologic vorbind, suficient
pentru dezvoltarea economică şi culturală a aşezării, la care s-a adăugat,
apoi, pericolul în creştere reprezentat de turcii ce ridicau tot mai multe
pretenţii asupra zonei. Şederea reginei Isabella şi a curţii sale la Lipova a
fost de scurtă durată, în luna mai 1542 mutându-se la noua reşedinţă
desemnată, Alba Iulia. Ulterior, prin 1548, este dispusă să revină la Lipova,
dar renunţă în cele din urmă. În scurtul interval al şederii, regina şi tutorii
minorului Ioan Sigismund se îngrijesc de dezvoltarea aşezării. Se pare că
sunt lărgite privilegiile oraşului şi se iau anumite măsuri pentru dezvoltarea
acestuia.
Familia Zapolya va păstra Lipova în stăpânire până în anul 1551, în
contextul luptelor dintre partida lui Ferdinand susţinută de episcopul
Gheorghe Martinuzzi şi cea filoturcă a familiei Zapolya, susţinută de Petru
Petrovici, Lipova va constitui unul din subiectele de dispută între cele două
tabere. În luna iunie 1551, Martinuzzi ajutat de trupele generalului Castaldo
reuşeşte să impună lui Petru Petrovici predarea cetăţilor conduse de el:
Lipova, Şoimoş şi Timişoara. De altfel, prin înşelegerea din 19 iulie 1551 de
la Sebeş, Isabella şi fiul ei renunţaseră la coroana Ungariei şi la posesiunile
din Ungaria. Cu acest prilej sunt predate lui Ferdinand de Habsburg teritorii
din zona Timişului, Devei, Lipova şi Şoimoş, în schimbul cărora regina
primea despăgubiri convenabile 1 .
Turcii, care revendicaseră încă în anul 1541 de la regina Isabella
cetăţile Lipova, Şoimoş,Caransebeş şi Timişoara 2 , pornesc acţiunea de
ocupare a acestora, nedorind să fie luate în stăpânire de partizanii regelui.
Martinuzzi, evitând să hotărască printr-o singură bătălie, retrage o parte din
trupe. În iulie-august este pus ca şi căpitan al Lipovei din partea lui
Martinuzzi, Petho Janos, care însă nu s-a bucurat de susţinerea orăşenilor în
faţa iminentului pericol turcesc 3 . Orăşenii Lipovei, pentru a-şi salva oraşul
şi cetatea de un asediu distrugător, au predat-o fără lupte turcilor, după ce în
1 Lukinich Imre, Erdely teruleti valtozasi a torok hoditas koraban 1541-1711, Budapesta,
1918, p. 61.
2 Ibidem, p. 35.
3 Marki Sandor, Aradvarmegye es Arad szabad kiralyi varos tortenete, II/1, Arad, 1892, pp.
533-534.
8