ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Evident, întrebarea firească pe care ne-am pus-o în toate cele trei
cărţi pe care le-am publicat despre Revoluţia din Decembrie 1989 la Arad
este de ce Revoluţia a izbucnit la Arad într-o întreprindere mai mică, cu
1100 de angajaţi, dată în folosinţă doar cu trei ani în urmă? De ce Revoluţia
nu a pornit din celelalte mari uzine arădene, de pildă de la Întreprinderea de
Vagoane, unde lucru 14.000 de angajaţi, ori de la Întreprinderea de
strunguri, unde numărul acestora era circa 8.000, ori de la Întreprinderea
textilă UTA, unde lucrau 10.000 de muncitori, fabrici în care munca era
mult mai grea, mult mai istovitoare decât la Orologerie? Această tânără
fabrică – era la vremea respectivă una dintre cele mai moderne din România
– avea multe comenzi de mare precizie, bine plătite, inclusiv pentru Centrala
nucleară de la Cernavoda; se lucra cu tehnică de vârf, exista o bună
organizare a muncii, planul de producţie se realiza destul de lejer, iar tinerii
muncitori câştigau până la 4.600 de lei pe lună, în vreme ce muncitorii de la
celelalte mari întreprinderi arădene câştigau în jur de 2.800 de lei pe lună!
„Muncitorii de la Orologerie – ne relata fostul inginer şef Ştefan Nicolin –
primeau, pe lângă salariul de bază, procente maxime de până la 20 la sută,
iar cei de la Vagoane, de la Strungul, de la UTA primeau aproape lună de
lună, din cauza nerealizării planului de producţie, doar 80 – 85 la sută din
salariu!”(Întrebătorul din Agora, vol. I, p. 51 – 52). Tinerii de la
Întreprinderea de Orologerie Industrială lucrau în halate curate, aveau aer
condiţionat, maşinile din secţii trebuiau să lucreze la 20 de grade, în vreme
ce în apartamente, acasă, muncitorii şi întreaga populaţie a oraşului aveau
doar 16 – 17 grade!
Cu toate aceste condiţii demne de invidiat în raport cu ceilalţi
muncitori ai Aradului, al căror număr era de peste 75.000, flacăra Revoluţiei
din Decembrie 1989 în Oraşul de pe Mureş a pornit tocmai de la Orologerie,
întreprindere în care media de vârstă la trei ani de la darea ei în funcţiune,
era de numai 19 ani! Răspunsul l-am primit tot de la fostul inginer şef al
întreprinderii: ”Gradul general de cultură era foarte ridicat în întreprinderea
noastră, toţi tinerii muncitori erau absolvenţi de licee industriale şi teoretice
din Arad, ba mai mult, chiar şi de Liceu pedagogic, ei au făcut practica în
producţie la noi, cum era dispoziţia atunci, încă de la 15–16 ani şi au
crescut, s-au maturizat profesional o dată cu ridicarea fabricii. Unii dintre ei
au participat inclusiv pe şantierul de construcţie a diferitelor secţii de
producţie. Aşadar, aceşti tineri foarte inteligenţi, şi curajoşi, care se
pregăteau în paralel să devină studenţi, prin foştii lor colegii de liceu, care
intraseră deja în învăţământul superior la Timişoara, au aflat despre
manifestaţiile de stradă ale timişorenilor împotriva regimului Ceauşescu,
fiind hotărâţi să facă şi ei acelaşi lucru.
307