ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

surprinzând mai multe aspecte din desfăşurarea acestuia, printre care
ataşamentul şi încrederea participanţilor faţă de conducătorii lor dar şi
bucuria şi entuziasmul organizatorilor ce nu se aşteptau la un asemenea
impact în rândul populaţiei româneşti, prezente la Arad, în Pârneava, întrun
număr aşa de mare.
Evenimentul desfăşurat la „Casa Naţională” din Pârneava a dat
convingere naţiunii române din Transilvania în forţa şi puterea politică de
care dispunea, întărind-o pentru următoarele etape ale luptei sale
naţionale, finalizate cu succes câţiva ani mai târziu, la Alba-Iulia.
Este surprinsă şi atmosfera de sărbătoare ce domnea în dimineaţa
zilei de 16 februarie în Arad, dar mai ales în Pârneava, când oraşul era
străbătut de „cete de români îmbrăcaţi în hainele lor albe de aba,” care
conduşi de la gară de tineri din Pârneava „înaintează încet tăcuţi, liniştiţi,
maiestoşi pe strada principală a Aradului,” sub privirile uimite ale
trecătorilor, şi „cum îşi iau calea spre strada Deak-Ferencz (n.n Str.
M.Eminescu de azi) spre „Casa Naţională”, ce se afla în Pârneava, în
suburbiul românesc al Aradului.”
Până la începerea Adunării populare, toate sălile de la Casa
Naţională erau pline de „porturile ţăranilor româneşti, cu varietatea lor
fermecătoare, întrerupte prin reverenzile preoţilor vrednici de cinste şi de
hainele negre ale intelectualilor...”
Adunarea va fi deschisă de Vasile Goldiş, care în numele
Comitetului Central Executiv al Partidului Naţional Român „propune ca
adunarea să se constituie alegând un preşedinte pe dr. Ştefan Cicio Pop,
deputatul dietal, iar de notari pe d-nii avocaţi din Arad dr.Iustin Marşeu şi
dr. Cornel Iancu.
În calitatea sa de preşedinte, Ştefan Cicio Pop va prelua conducerea
adunării anunţând ordinea de zi în care prin cuvântul participanţilor se vor
dezbate probleme legate de situaţia politică din Ungaria, dreptul de utilizare
a limbii române, problema votului universal, egal şi secret, iar în final
prezentarea unei moţiuni asupra „chestiunilor” discutate în cadrul Adunării
Naţionale de la „Casa Naţională” din Pârneava.
Pentru a nu fi „răstălmăcite” cuvântările şi discuţiile participanţilor,
a fost adus din Bucureşti un stenograf, în persoana lui H. Stahl, ca acestea
să poată fi cunoscute prin publicarea lor în coloanele ziarelor, evitându-se
totodată şi un eventual conflict cu autorităţile statului.
Imediat după terminarea adunării, scriitorul şi publicistul
bucureştean H. Stahl, stenograf al parlamentului din Bucureşti, va dicta în
redacţia ziarului „Românul” toate discursurile rostite, pe baza notiţelor sale
stenografiate, ce vor fi publicate în ziar, chiar a doua zi.
140