ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

trupelor italiene nu a reuşit, însă, peste tot. În ziua de 20 mai 1916, Puterile
Centrale au reluat înaitarea ofensivă pe platoul de la Asiago 63 , lăsând în
urmă cu câţiva kilometri, cel puţin patru vârfuri montane fortificate, apărate,
în continuare, cu străşnicie de către soldaţii armatei italiene 64 .
Scopul acestei înaintări a armatei chezaro-crăieşti putea fi rezumat în
atragerea aici a forţelor italiene, în vederea proiectării principalei ofensive
austriece pe Isonzo 65 , la sud de Alpii Iulieni adică dinspre nord-est spre sudvest,
în direcţia provinciei montane Vicenza, situată în extremitatea nordvestică
a regiunii veneţiene. Iniţiativa austriacă avea să reuşească temporar,
abia în cursul lunii noiembrie 1917. Dar să revenim la frontul „Armee
Conrad” 66 din Dolomiţii Orientali, de pe vechea linie de graniţă dintre Italia
şi Tirolul de sud austriac.
Dârza împotrivire a armatei italiene, pe aliniamentul dintre Arsiero
şi Asiago (respectiv dincolo de linia de graniţă austro-italiană, pe teritoriul
provinciei montane Vicenza), a dus la epuizarea resurselor de atac austroungare
67 şi, apoi, la replierea lor pe vechea linie de graniţă, unde se aflau
fortificaţiile austriece de la Lavarone-Folgaria.
Pe deasupra, ofensiva rusă a lui Brusilov, pe frontul oriental,
demarată în ziua de 4 iunie 1916, a determinat transferul unor însemnate
forţe de artilerie şi infanterie de pe frontul din Trentino pe frontul din
Galiţia 68 . Regimentul „kaiserlich und königlich” (prescurtat k. und k.) nr.
38 a fost mutat, la sfârşitul lunii iunie 1916, pe frontul galiţian, împreună cu
stegarul nostru.
Ofensiva italiană din 20 iulie 1916, în valea Travignolo, a avut
rezultate mediocre 69 . Linia de front din Tirol a rămas, în linii mari pe
poziţiile iniţiale de pornire ale armatei italiene, datorită îmbunătăţirii
barajelor fortificate şi a dotării de artilerie chezaro-crăieşti din ultimul an
scurs, atât în Tirol, pe linia Lavarone-Folgaria, cât şi în Carintia. Graniţa
austriacă din Tirol a fost asigurată cu rezerviştii armatei teritoriale
63 Mircea N. Popa, op. cit., loc. cit.
64 Vezi Anexa nr. 2 (reproducerea din Meyers Lexikon, loc. cit.).
65 Kurt Mörz de Paula, Der österreichisch-ungarische Befestigungsbau, 1820-1914, ediţia a
3-a, Viena, 2000, p. 26.
66 Este vorba de comandantul Conrad von Hoetzendorf, fostul şef de Stat Major al armatei
austro-ungare.
67 Meyers Lexikon, loc. cit.
68 Uj Magyar Lexikon, vol. 6, loc. cit.
69 Mircea N. Popa, op. cit., p. 497.
129