ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Date genealogice şi istorico-documentare referitoare la
familia învăţătorului şi preotului Ioan Silviu Tomuţia din
Lupeşti – Arad (1889-1971)
Dan Demşea
În cadrul temei de cercetare referitoare la învăţătorii, preoţii şi
sătenii, investiţi cu funcţii administrative şi bisericeşti, care au avut
iniţiative civico-politice şi cultural-spirituale în cursul ultimelor două secole,
ne-am îndreptat atenţia asupra arhivei şi bibliotecii învăţătorului şi preotului
Ioan Silviu Tomuţia.
Cadrul geografic asupra căruia am stăruit în cercetarea noastră l-a
constituit arealul Munţilor Zărandului (cuprins între râurile Mureş, Crişul
Alb, podgoria Aradului şi vechea linie de graniţă din fostul comitat al
Aradului şi principatul Transilvaniei). Această veche linie de graniţă se
întindea de la comuna Petriş, spre nord, până la comuna Iosăşel.
Evantaiul relativ bogat al evenimentelor din patrulaterul montan,
menţionat în mod expres mai sus – desfăşurat de-alungul ultimului mileniu
–, se înscrie în spaţiul tampon al fostului comitat al Aradului cât şi cel al
Zărandului, ambele fiind limitrofe şi interferente, în disputele de hotar dintre
teritoriile Transilvaniei intracarpatice şi cele ale Crişanei. Această din urmă
provincie istorică a fost numită pentru prima dată în grafia veche
românească drept „Crisiana”, de către liderii generaţiei paşoptiste române 1 .
Într-un prim demers, am încercat să completăm arborele genealogic
al familiilor încuscrite în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea,
Văţan, Lupuţ, Tomuţa şi Medre (aici ne-am îngăduit să le transcriem aşa
după cum fuseseră pronunţate şi scrise iniţial). Încuscririle lor s-au petrecut
în perimetrul satelor de munte Baia, Lupeşti şi Pârneşti, relativ apropiate
între ele şi oarecum izolate în privinţa distanţei lor faţă de localităţile din
jur. Am căutat să beneficiem, în acest sens, de sursele scrise din Colecţia
Tomuţia cât şi de însemnările genealogice ale familiei Văţian. Prin
congruenţa lor, ele s-au constituit, într-o veritabilă confirmare a datelor
genealogice obţinute de la ultimii descendenţi ai acestor două familii.
1 Poate că în cadrul consfătuirilor de la Cernauca (în anii 1848-1849), pe moşia familiei
Hurmuzachi, au fost concepute stemele provinciilor istorice româneşti; Cf. Arhiva familială
Iancu cavaler de Flondor, menţionată în Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică din
România, Bucureşti, 1972, p. 139, nota 50 (albumul de secolul al XIX-lea din colecţia Aron
Densuşianu, ulterior în colecţia Şerban Flondor); de-asemenea, planşa XLVIII de la pagina
303.
112