ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Cadrul legal a stabit, atât excepţiile de la exproprierea în întregime a acestor
bunuri, cât şi limitele în care, aceste exproprieri urmau să aibă loc 9 .
Pământurile expropriate în baza legii de reformă agrară din anul
1921 au fost defalcate şi parcelate în vederea vânzării lor, în loturi,
cultivatorilor de pământ. Ordinea împroprietăririi îndreptăţiţilor a fost
stabilită prin dispoziţii legale, completate ulterior cu norme emise de
Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, prin Casa Centrală a
Împroprietăririlor. Aceste norme au stababilit 11 categorii de persoane
avizate la împroprietărire, ultima fiind aceea a emigranţilor care s-au întors
în ţară, respectiv familiile acestora, în situaţia în care nu aveau alţi
susţinători. În caz de paritate între îndreptăţiţii la împroprietărire din aceeaşi
categorie, precum şi de insuficienţă a numărului de loturi, urma să se
procedeze prin tragere la sorţi.
Nu au beneficiat de împroprietărire şi nici de arenzi prealabile, acele
persoane care au comis acte de trădare împotriva statului român, constatate
de instanţele judecătoreşti, cei care s-au sustras ordinelor de mobilizare sau
au dezertat din armata română, alienaţii cu excepţia foştilor mobilizaţi,
precum şi toate acele persoane care, indiferent de motiv, erau puse sub
curatelă sau tutelă prelungită.
În esenţă, Legea pentru reforma agrară din Transilvania, Banat,
Crişana şi Maramureş a urmărit satisfacerea nevoilor de terenuri agricole ale
cultivatorilor de pământ, oameni ai locului, indiferent de rasă, naţionalitate
sau religie, având prioritate cei care au fost mobilizaţi în timpul primului
război mondial, capi de familie sau necăsătoriţi, invalizii încă apţi de a
conduce gospodăriile agricole proprii, văduvele şi orfanii celor decedaţi în
război. Erau avizaţi la împroprietărire şi mobilizaţii din ordinul Consiliului
Dirigent, voluntarii din armata română ori dintr-o armată aliată sau care s-au
format în grupuri independente de voluntari 10 , precum şi capii de familie sau
bărbaţii necăsătoriţi care nu au luat parte la război. Prin împroprietărire s-a
urmărit o mai bună cultivare a terenurilor agricole incluse în hotarele
9 Despre legiferarea reformei agrare, vezi Dumitru Şandru, Reforma agrară din 1921 în
România, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, pp. 41-80; Marcel Ştirban, Legislaţia
privind reforma agrară din Transilvania, 1918-1921, in: „Marisia. Studii şi materiale.
Arheologie. Istorie. Etnografie”, VI, Târgu Mureş, 1976, pp. 387-430; Idem, Legislaţia
agrară privind arendările forţate din Transilvania în anii 1920-1921, in: „Ibidem”,
V/1975, pp. 283-312; Idem, Documente privind legislaţia agrară din anii 1919-1920
referitoare la Transilvania, in „Revista arhivelor”, an LIII, vol. XXXVIII, nr. 1/1976,
Bucureşti, pp. 29-35.
10 Cu privire la nemulţumirile acestora, vezi Reforma agrară şi voluntarii români.
Memoriul Uniunii foştilor Voluntari către Consiliul de Miniştri şi Parlament, Tipografia
„Carmen”, Cluj, 1925, 16 p.
190