ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Suspectarea de neloialitate a unor comandanţi militari
După toate evenimentele tragice – rezultate cu morţi şi răniţi - care
au avut loc în municipiul Arad şi eşecul capturării celor doi generali MI,
Nuţă şi Mihalea, suspectaţi de declanşarea terorii şi diversiunii în oraş,
diversiuni continuate cu incidentul de la Poştă (PTTR), unde s-au tăiat
legăturile telefonice din Consiliu cu municipiul, membrii Consiliului
Frontului Salvării Naţionale l-au chemat la Consiliu pe comandantul UM
01380 din Cetate, maiorul Dumitru Marcu, care era şi el membru al
Consiliului judeţean FSN, ca să vadă ce se întâmplă cu diversiunea din
Arad, în special cu tăierea legăturilor telefonice la Poştă, unde paza era
asigurată de militari din UM 01380 din Cetate?! „Maiorul Dumitru Marcu –
ne-a declarat preşedintele Consiliului judeţean FSN, Valentin Voicilă – a
refuzat să vină la Consiliu şi să stea de vorbă cu noi, ca să punem capăt
diversiunii din oraş. Astfel, maiorul Micu Ioan, care avea în pază clădirea
poliţiei şi securităţii, s-a deplasat cu un TAB în UM Cetate şi l-a adus pe mr.
Marcu la Consiliu, suspectat de revoluţionari că ar fi ordonat întreruperea
telefoanelor. A fost adus în Consiliu şi colonelul Cioflică, şeful poliţiei, care
era hotărât să colaboreze cu revoluţionarii, după momentul său de „rătăcire”,
cu „fuga” la Nădlac şi la Şeitin din faţa generalilor Nuţă şi Mihalea!
Maiorului Marcu i s-a cerut în mod explicit să conducă armata din Consiliu,
unde i s-a pus la dispoziţie o cameră. Însă el a refuzat, nu vroia să conducă
armata decât din UM 01380 Cetate, unde se afla şi maiorul Eugen Bădălan,
cu întreaga sa echipă sosită de la Divizia din Oradea! Mi s-a părut foarte
ciudată atitudinea maiorului Marcu. Întrucât l-am ales membru în Consiliul
judeţean al Frontului Salvării Naţionale, era firesc ca acesta să fie de partea
noastră, dar el a refuzat să vină în Consiliu.”
Tot atunci au fost aduşi în Consiliu - şi reţinuţi - Mircea Lucea şi
Gicu Donovici, directorul şi inginerul-şef de la direcţia PTTR, cât şi ing.
Oana, care răspundea de telefoane, din partea securităţii, pentru a explica
„căderea” telefoanelor. Maiorul Marcu a dat răspunsuri evazive şi
neconvingătoare, motiv pentru care a fost făcut „trădător” şi i s-a spus că
este arestat. Aflând de reţinerea maiorului Marcu, generalul Şchiopu,
comandantul Diviziei de la Oradea a ordonat unităţilor militare din Ineu şi
Gai să vină la Consiliul din Arad ca să-l elibereze pe comandantul
garnizoanei. Comandantul UM Gai a reuşit însă să vorbească cu maiorul
Marcu şi ca urmare n-a mai ieşit din unitate, însă un detaşament din Ineu,
format din 23 cadre şi 179 militari în termen au pornit spre Arad. Maiorul
Marcu, după circa 2 ore, la insistenţele generalului Şchiopu, a fost eliberat.
Explicaţia întreruperilor circuitelor telefonice este dată de Sergiu
Nicolaescu în volumul Cartea Revoluţiei Române – Decembrie ’89 (p.359-
338