ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

pregăteşte să procure guvernului cea mai incontestabilă dovadă despre aceea
că singur Partidul Naţional Român reprezintă aspiraţiunile sale politice şi că
numai prin mijlocirea acestui partid i se poate adresa orice apel. Cine
desconsideră Partidul Naţional Român, acela din capul locului este pus în
absolută neputinţă de a face politică întemeiată şi pe sprijinul poporului
românesc.
Asta vrea s-o dovedească adunarea de la Arad şi cele care vor
urma. Vor fi aici la adunarea aceasta toţi fruntaşii Partidului Naţional
Român, putem zice cu drept cuvînt toţi conducătorii politici ai poporului
român din Ungaria şi Transilvania. [...]
Iară mulţimea românilor, care se vor aduna să asculte cuvîntul
conducătorilor, se adună să arate lumii că cu toate persecuţiile şi
terorizările, cu toate vicleşugurile imorale ale cercurilor guvernamentale
practicate îndeosebi faţă de preoţimea şi învăţătorimea noastră, întreg
neamul românesc este închegat în Partidul Naţional Român, ai cărui
conducători dispun totdeauna de toate energiile milioanelor de români,
locuitori în ţara aceasta.
Va înţelege astfel guvernul, şi vor înţelege factorii care au în mâinile
lor destinele monarhiei Habsburgice, vor înţelege, că cele trei milioane şi
jumătate de români din ţara aceasta în perfectă solidaritate pretind
recunoaşterea dreptului lor de viaţă naţională...”(Românul, Adunarea de la
Arad, nr.25,1/4 februarie 1911, p.p.1-2)
Acest lucru dorea să se demonstreze atunci la Arad, şi s-a demonstrat
că românii sunt hotărâţi mai mult ca oricând să nu renunţe în nici un fel la
lupta lor pentru afirmarea şi păstrarea fiinţei naţionale, că sunt uniţi în jurul
unui singur partid politic naţional ce este singurul care le reprezintă
interesele naţionale şi că au încredere deplină în conducătorii lor politici.
S-a mai demonstrat ceva atunci, la Arad, în Pârneava, la „Casa
Naţională,” capacitatea de organizare şi mobilizare a unor importante
mase de oameni capabile de a răspunde prompt şi fără ezitare la chemarea
conducătorilor ei.
Adunarea populară de la Arad, numită pe bună dreptate Adunarea
Naţională, a fost ca o repetiţie generală, de mai mică amploare, pentru un
mare eveniment naţional ce se apropia- Adunarea Populară de la Alba-
Iulia de la 1 Decembrie 1918, ce va încununa visul de veacuri al românilor
– Unirea cu patria mumă.
Ziarul „Românul,” ce va avea un important rol de jucat în cadrul
realizării Marii Uniri, în numărul său din 4/17 februarie 1911, va dedica un
spaţiu amplu evenimentului, considerat pe bună dreptate ca „ziua unei
puternice manifestaţiuni româneşti, cum n-a mai văzut Aradul mai înainte,”
139