ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Volumul acestui distins dascăl şi director întrucât conţine elevii
absolvenţi de la 1812, respectiv 1822 până în anul 1922, în formulă
completă, adică toate generaţiile de absolvenţi ai celor două institute pe
fiecare an în parte, a devenit sursa istorică indispensabilă pentru a putea
urmări ritmurile, creşterile şi descreşterile în materie de „ieşiri”, respectiv de
absolvenţi, într-un cuvânt dinamica acestora pe parcursul a 110 ani (1812-
1922).
Constatăm astfel că în răstimpul celor 110 ani, Preparandia din Arad
a avut doar 1 an în care ea şi-a sistat cursurile şi deci n-a avut nici
absolvenţi. A fost anul şcolar 1848-1849, anul marii încercări dramatice şi
pentru românii arădeni şi bihoreni datorate convulsiilor, confruntărilor
militare ce au avut loc în aria oraşului Arad între trupele imperiale staţionate
în cetatea Aradului şi armatele maghiare. În toiul acestor confruntări
Preparandia înregistrează primele victime şi chiar pierderi de vieţi. Astfel,
elevul Tiberiu Tripou din anul (cursul) al II-lea a fost ucis pe stradă în
timpul luptelor din 8-9 februarie 1849. Nu putem să nu amintim şi faptul că
unii elevi ai Institutului au fost înrolaţi ca „honvezi” precum Ştefan Albu,
Florea Orniţia şi Dimitrie Peri. În consecinţa acestor evenimente „Mulţi
elevi au plecat la vetrele lor părinteşti alţii mai din depărtări rămân în Arad
unde prin grija profesorului Gavra care a angajat un absolvent de teologie,
elevii rămaşi au urmat ore de cântare bisericească” 47 . Acestea sunt cauzele
care explică sistarea cursurilor pe anul şcolar 1848-1849 şi nefinalizarea lor
cu examen de absolvire.
Studiul atent al seriilor de absolvenţi ai Preparandiei aşa cum sunt
prezentate de dr. T. Botiş în cele 84 de pagini (de la pagina 415-499) ne
rezervă date elocvente cu privire la dinamica demografică şcolară, la ariile
(zonele) administrativ-geografice din care au parvenit cursanţii
Preparandiei.
Aceste date ne prezintă un număr de elevi relativ numeroşi în primii
ani de activitate ai Preparandiei. Era şi firesc ca înfiinţarea Preparandiei să fi
avut un impact emoţional, sufletesc benefic în rândul românilor care au luat
act de acest eveniment prin intermediul elitei intelectuale ecleziastice, care,
primind ordinul circular al episcopului Aradului Pavel Avacumovici în 27
octombrie 1812 l-a adus la cunoştinţa enoriaşilor fiecărei parohii din fosta
eparhie a Aradului de atunci: „…prea sfinţita cesaro-crăiască mărire ca a tot
prea în Nalt al său gând pentru luminarea şi norocirea Norodului nostru
cătră sfârşit ai aduce…preamilostiveşte a înştiinţat cum că şcoalele
47 T. Botiş, op. cit, p.64.
57