ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

acea parte a comitatului (Alba Inferioară) din dreapta Mureşului s-au format
într-o prefectură subt prefectul Avram Iancu” 9 .
Avram Iancu care a fost numit “prefect general” sau conducător
militar al revoluţiei româneşti din Transilvania, a constituit şi condus
Legiunea „Auraria Gemina” denumită astfel simbolic după Legiunea a XIIIa
Gemina dislocată de romani în Munţii Apuseni 10 . Considerată a fi cea mai
importantă legiune, Legiunea a II-a “Auraria Gemina”, având sediul la
Câmpeni, activa pe un teritoriu vast. Ca şi celelalte legiuni, această legiune a
preluat ca sistem de organizare, modelul roman. Acest sistem de organizare
folosit de revoluţionarii transilvăneni ca şi latinizarea numelor unor
conducători militari, era un mijloc de a pune în practică deviza
“VIRTUTEA ROMANĂ REÎNVIATĂ”, scrisă pe “steagul cel mare”
naţional sub care s-au adunat românii în 3/15 mai 1848 la Adunarea
Naţională de la Blaj,pe Câmpia Libertăţii 11 . Chiar denumirea de “Auraria
Gemina”, atribuită prefecturii condusă de Avram Iancu are o semnificaţie
deosebită, ea readuce în conştiinţă originea romană a poporului nostru,
continuitatea românească neîntreruptă pe pământul strămoşesc şi
demonstrează drepturile istorice ale poporului român.
Necesitatea autentificării actelor oficiale emise în cadrul prefecturii
“Auraria Gemina” a determinat confecţionarea unui tipar sigilar propriu 12 .
El se include în categoria sigiliilor oficiale utilizate de administraţia
românească în timpul revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania. Izvoarele
documentare păstrate ne oferă unele informaţii cu privire la confecţionarea
şi păstrarea acestui tipar sigilar. Astfel, într-o scrisoare, datată 5 februarie
1849, Ioseph Fink, vicar al uneia dintre bisericile din Alba Iulia, îl informa
pe Avram Iancu că a comandat sigiliul “prefecturii Auraria Geminis”, având
9 Serviciul Judeţean Arad al Arhivelor Naţionale, fond familial Balaş Lisa, dosar nr. 7, f. 1.
10 În legătură cu această prefectură şi legiune, modul de organizare şi competenţa sa
teritorială, vezi Andrei Caciora, op. cit.,, pp. 155-159.
11 În legătură cu “steagul cel mare” naţional sub care s-au adunat românii la Blaj, vezi
Alexandru Papiu Ilarian, Istoria românilor din Dacia Superioară, vol. II, Viena, 1852, pp.
221-222; S. Dragomir, Studii şi documente…, vol. V, 1946, p. 206; Aurelia Bunea, Steagul
poporului român din Transilvania în revoluţia din 1848-1849, în “Anuarul Institutului de
Istorie Cluj”, nr. 12, 1969, p. 37-52; Maria Dogaru, Tricolorul şi cocardele în contextul
luptei revoluţionarilor paşoptişti, în “Revista de istorie”, tom. 31, 5, 1978, p. 847, nota 51;
Adina Berciu-Drăghicescu, G.D.Iscru, Tiberiu Velter, Aurel David, Tricolorul României,
simbol al unităţii, integrităţii şi suveranităţii naţionale, Edit. Sigma, Bucureşti, 1995, p. 65.
12 Tiparul sigilar se păstrează în colecţia de sigilii a Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu,
vezi Nicuşor Dănuţ Ivănuş, op. cit., p. 19.
79