ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

În fine, o altă cauză – deşi nu este ultima – era faptul că munca
politică din fabrică a activiştilor de partid, UTC şi sindicat era foarte slabă în
comparaţie cu situaţia din celelalte fabrici arădene, politrucii de la
Orologerie nu aveau aproape nici un cuvânt în faţa profesioniştilor din
conducerile secţiilor de producţie şi a întreprinderii. Întrucât în această
întreprindere nouă din Arad se fabricau piese de mare precizie, inclusiv
pentru industria de armament din cadrul Tratatului de la Varşovia, ori piese
pentru sateliţi artificiali ai pământului, fabrica, în decembrie 1989, era
condusă de ingineri şi specialişti cu o mare autoritate profesională”
(Întrebătorul din Agora, vol. I, p. 53).
Cele relatate mai sus ar putea constitui o explicaţie veridică, de ce
Revoluţia din Decembrie 1989 în Arad a început la Întreprinderea de
Orologerie Industrială şi nu în altă parte din municipiu. În mod concret, în
dimineaţa zilei de 21 decembrie, la întreruperea curentului electric, tinerii
din secţia sculărie s-au adunat într-un mic grup în jurul muncitorului Dănilă
Onofrei, un veteran al secţiei, care mai înainte a lucrat la Întreprinderea de
strunguri, de unde a fost transferat când a fost dată în folosinţă această
întreprindere, ca un muncitor de înaltă clasă. După ce curentul electric a
reapărut, tinerii muncitori au refuzat să mai continue lucrul. Evenimentele s-
au derulat cu mare rapiditate, exista deja un mic nucleu de tineri foarte
hotărâţi, între care s-au numărat, printre alţii Mihai Giurgiu şi fraţii Mihai şi
Pavel Sturz, dar şi alţi tineri curajoşi. În câteva minute, după ce şefii
ierarhici au coborât în secţia sculărie să-i întrebe pe tineri ce vor, Dănilă
Onofrei a devenit purtătorul de cuvânt al tuturor. În momentul în care au
eşuat tentativele de dialog, tot acest muncitor a fost cel care a decis în
numele tuturor: „COPII, ACUM-I CLIPA! PLECĂM!”. A dat tonul la
cântec. „DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!” şi au ieşit în curtea întreprinderii,
iar de aici în stradă, cu intenţia de a se deplasa cu micul său grup de 30 – 40
tineri muncitori, la Comitetul judeţean de partid, în centrul municipiului
Arad.
Acest eveniment s-a desfăşurat sub ochii fostului secretar cu
probleme economice al Comitetului judeţean de partid, I. Cotoară, care a
început să se agite cu disperare, fără să-i mai poată opri pe tineri să nu iasă
în stradă din curtea fabricii, după cum nu i-a mai putut întoarce în secţiile
întreprinderii nici ofiţerul de securitate care a răspuns de Orologerie!
Ajungând în strada Cocorilor, liderul ad-hoc al tinerilor, muncitorul
Dănilă Onofrei, şi-a dat seama că micul lor grup poate să fie o pradă extrem
de uşoară pentru organele de represiune, motiv pentru care s-a grăbit ca să
ajungă la Întreprinderea de strunguri, o fabrică mare, cu circa 8.000 de
angajaţi, pe care o cunoştea foarte bine din anii în care a lucrat aici, înainte
308