ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Banat şi ţările ungurene 6 , fiind supus, ulterior, modificărilor conforme
intereselor politico-economice ale acestuia. Într-un final, cadrul legal al
reformei agrare din Transilvania a fost realizat la 30 iulie 1921, prin Legea
pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş 7 şi
regulamentul de aplicare al acesteia 8 .
În temeiul art. 5 al Decretului-lege nr. 3.632 din 11/24 decembrie
1918, şi în conformitate cu punctul 5 al art. III din Rezoluţia Adunării
Naţionale a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi părţile ungurene
locuite de români, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în
ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, Legea pentru reforma agrară din
Transilvania a declarat dreptul Statului de expropriere a terenurilor arabile,
păşunilor fâneţelor şi pădurilor, pentru cauză de utilitate publică.
Obiectivele urmărite de statul naţional unitar român prin Reforma agrară din
Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş erau acelea de a spori şi
complecta proprietăţile rurale ţărăneşti, precum şi izlazurile şi pădurile
comunale rurale; de a înlesni dezvoltarea industriei naţionale, rezervându-se
pământul necesar pentru industria în fiinţă sau pentru aceea pe care
circumstanţele geografice, topografice şi geologice o indica incontestabil ca
fiind cu putinţă în viitor; de a uşura traiul din oraşe şi centrele miniere,
industriale şi balneare, oprindu-se terenuri pentru crearea micilor gospodării
pe seama muncitorilor, funcţionarilor şi altor locuitori cu mijloace modeste
de trai şi de a satisface trebuinţele de interes general, cultural, economic,
social şi de educaţie fizică ale locuitorilor din mediul urban şi rural.
În baza dispoziţiilor legale, au fost supuse exproprierii în întregime
toate proprietăţile rurale şi extravilanele urbane aparţinând tuturor
persoanelor juridice, care urmăreau satisfacerea unui interes public:
corporaţiuni, fundaţii, biserici, mănăstiri, capitaluri, universităţi, şcoli,
spitale, judeţe, comune, etc. Pe lângă domeniile aparţinând persoanelor
juridice, au fost supuse exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi
pământurile cultivabile rurale şi extravilanele urbane, păşunile, fâneţele şi
pădurile persoanelor particulare, care depăşeau cotele stabilite de lege,
considerate ca necesare menţinerii şi fructificării dreptului de proprietate, în
funcţie de zonele geografice, de modul de exploatare al acestor proprietăţi în
perioada 1913-1918, precum şi de numărul cererilor de împroprietărie.
6 Ibidem, nr. 117 din 12 septembrie 1919.
7 Ibidem, nr. 98 din 30 iulie 1921.
8 Ibidem, nr. 174 din 4 noiembrie 1921.
189