ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

şi directori şcolari din epocă precum cele ale lui Uroş Ştefan Nestorovici din
1811 24 , devenise o problema sensibilă şi la nivelul Curţii imperiale căreia
trebuia să i se găsească soluţiile de rezolvare în spiritul vremii.
Lipsa unor învăţători bine instruiţi pedagogic şi metodic a fost
asimilată la nivel de autoritate centrală ca o carenţă ce trebuia grabnic
rezolvată. Soluţia a fost conform proiectului elaborat şi înaintat împăratului
Francisc I (1792-1835) de către însuşi inspectorul suprem al şcolilor greconeunite
din imperiu Uroş Ştefan Nestorovici şi anume, înfiinţarea a trei şcoli
pedagogice: una pentru români, una pentru sârbi şi una pentru greci (adică
macedo-români).
Proiectul de instituţionalizare a Preparandiilor ca unicele şcoli
menite, prin funcţiile şi rosturile lor, să profesionalizeze pe viitorii dascăli,
învăţători a primit înalta aprobare prin rescriptul imperial din 9 februarie
1811.
Geneza Preparandiei din Arad ca şi a celorlalte două din Sânandrei
pentru sârbi şi din Pesta pentru greci (macedo-români), ca aşezăminte
şcolare create cu menirea specială de a prepara, de a forma pe viitorii
învăţători ai şcolilor triviale, mai apoi primare a fost indiscutabil expresia
unei nevoi acut resimţite şi consimţite de împărat. În egală măsură
înfiinţarea Preparandiei a fost şi expresia împlinirii unui mare deziderat
naţional pentru a cărui întrupare istoria acestor naţiuni şi deci şi a celei
româneşti din părţile Banatului, Crişanei şi a celor ungurene consemnează o
mişcare culturală deosebit de activă în spiritul Supplexului transilvan
sigilată aceasta de momentul Recursului majestatic din 29 iunie 1807 dar şi
de numeroasele acte de bravură militară, de jertfe ale românilor soldaţi în
armatele imperiale din perioada campaniilor antinapoleoniene. A fost o
conjuncţie mai mult decât optimă, fericită, pentru români între necesităţile
imperiale de a solidariza, de a ataşa tot mai mult aceste naţiuni faţă de tronul
habsburgic, sporindu-i stabilitatea într-o vreme atât de instabilă şi expusă
unor nedorite perturbaţii şi năzuinţa naţiunii române în expresia ei greconeunită
de a-şi avea instituţii cultural-spirituale: şcoală şi biserică, clădite pe
temeiuri naţionale, în spiritul luminilor liberale 25 . Nu putem, în acest
context, să nu precizăm că iniţiative orientate spre înfiinţarea de şcoli
Preparandiale, istoria învăţământului din părţile Banatului şi ale Bihorului le
consemnează încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Aşa de
24 Vezi despre acest inspector general al şcolilor greco-neunite din Imperiu la noi, referatul
ştiinţific cu tema: Geneza Preparandiei din Arad în conştiinţa cultural-pedagogică a epocii
sale.
25 Ibidem.
44