ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Dimitrie Boariu din Chişineu Criş. Într-un articol publicat în Şcoala Vremii,
în 5 mai 1932, D. Boariu a explicat modalităţile optime de înfiinţare şi, mai
ales, avantajul înfiinţării Băncii învăţătorilor. Urmează o serie de acţiuni de
pregătire a actului înfiinţării băncii. Acest act e hotărât în 6 decembrie 1932,
când 71 de învăţători au decis să înfiinţeze banca, să facă subscrisurile
necesare de capital şi să aleagă primul comitet de conducere 6 . Acest
comitet de conducere era reprezentat de D. Boariu şi avea în componenţa lui
pe Eugen Spinanţiu, Teodor Mariş, Lazăr Igrişan, Ion Tau, Cornel Vodă,
Marcea Nonu, Iulian Lucuţa şi Gh. Popa. Toţi membri comitetului sunt
partizani hotărâţi ai ideii existenţei băncii, al căror număr de membrii a
crescut an de an, încât revista Şcoala şi Viaţa înregistrează, în numărul 1
din anul 1939, existenţa unui număr de 447 membri ai Băncii învăţătorilor
din Arad, care dispunea de un capital social de 900.000 lei şi se afirmase ca
o puternică instituţie bancară 7 . Conducerea băncii a fost asigurată de
învăţători cu merite evidente în mişcarea cooperatistă din Arad. D. Boariu a
fost prezidentul consiliului de administraţie până în 1938. I-au urmat Cristea
Nicolae, între 1938-1941, iar după el, atribuţiile de preşedinte au revenit lui
Lazăr Igrişan şi Romul Furdui. Banca a jucat un rol imens în viaţa
învăţătorilor arădeni: i-a ajutat pe tinerii învăţători şă-şi cumpere case noi;
să-şi trimită copii pe la facultăţile din ţară şi din străinătate; pe învăţătorii de
la sate i-a ajutat să îşi cumpere mici loturi agricole pentru nevoile propriilor
familii. Toate împrumuturile se făceau cu dobânzii şi rate foarte mici. Dar
rolul productiv al băncii se deduce din faptul că, la aniversarea înfiinţării ei,
ea înregistra sute de mii de lei depuşi de învăţători pentru fructificarea lor.
Banca a contribuit şi la progresul celorlalte instituţii sau activităţii
economice şi administrative ale învăţătorilor şi, în primul rând, înfiinţarea
librăriei. Iniţiativa înfiinţării Librăriei învăţătorilor a fost luată de către
renumitul învăţător cooperator al Aradului, I. C. Lascu. El a publicat în
1936, în Şcoala Vremii articolul „O librărie a învăţătorilor”. Este un articol
deschizător de drum. În acest articol, autorul aminteşte câteva cerinţe
permanente ale învăţământului românesc. Să cităm: „Toate gândurile
frumoase ale tuturor miniştrilor se opresc la noi. Învăţătorul e chemat să
facă din ele fapte“ 8 . Cauzele economice din ţară i-a îndemnat pe învăţători
să se organizeze şi să găsească soluţii în surplusul de energie profesională
pe care îl au. Din acest surplus ei pot aduce ceva pentru înfiinţarea unei
librării a învăţătorilor. „Articolul prim de consum al profesiei noastre este
6 I. C. Lascu, op. cit., p. 28.
7 Scoala şi Viaţa, X, nr 1 din septembrie 1939, p. 292.
8 I. C. Lascu, O librărie a învăţătorilor, în: „Şcoala Vremii”, nr. 4/1936.
185