ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

mărit, an de an, pornind de la 347 în anul 1919 şi ajungând la 786 în 1939
când învăţâătorul Constantin Stamatoiu, preşedintele comisiei interioare a
„Asociaţiei” Arad a publicat o scurtă notă informativă despre activitatea ei
în publicaţia centrală a Asociaţiei generale a învăţătorilor din România.
Titlul revistei era Şcoala şi Viaţa şi dispunea de o mare deschidere faţă de
activitatea învăţătorilor din toate judeţele ţării 3 . În aceea revistă citim azi cu
respect şi deosebită bucurie lista de învăţători arădeni, numele unor asociaţii
învăţătoreşti existente în învăţământul românesc: Cetatea Albă avea
organizaţie din 1920, preşedinte în 1939 era Al. Vasilescu. Aici, „Asociaţia”
dispunea de propria sa revistă: Cultura Poporului, difuzată în toate judeţele
ţării.
„Asociaţia învăţătorilor din Arad” a început o activitate susţinută de
o organizare a propriei sale activităţi pedagogice. Era prima cerinţă
formulată de învăţători. Se impunea procurarea de manuale şcolare şi de
cărţi pedagogice care să ajute pe învăţătorii arădeni să se integreze în
specificul şcolii româneşti interbelice. Au urmat la conducerea „Asociaţiei”
învăţătorii Nicolae Cristea (1922-1932); Dimitrie Boariu (1932-1935);
Nicolae Cristea (1935-1938); Eugen Spinanţiu (1938-1939); Lazăr Igrişan
(1939-1942), Nicolae Cârstea (1942-1948).
Primii conducători ai „Asociaţia învăţătorilor din Arad” au fost
confruntaţi cu o problemă grea de natură administrativă: stabilirea retelei
şcolare judeţene pentru şcolile primare. Era o problemă dificilă pentru faptul
că numărul copiilor înscrişi în clasele I-IV crescuse considerabil: de 8-9 ori.
Erau şcoli în care numărul posturilor libere de învăţători crescuse, şi el, de
8-9 ori, fapt ce determinase pe directorul general şcolar P. Roşca să
vorbească de „năvala spre şcoală”. Numărul considerabil de înscrieri în
clasele mici a determinat apariţia multor posturi libere şi căutarea
modalităţilor de sporire a numărului elevilor din anul I al şcolilor normale.
Autorităţile guvernamentale din Capitala Ţării au aprobat propunerea celor
locale, de înfiinţare la Arad, a încă unei de Preparandii de băeţi aşa că, din
1923, în oraşul nostru funcţionează trei şcoli normale: una de fete, în localul
bine situat langa Mureş de pe Dragalina 7, una de băieţi, urmaşi a vechii
Preparandii din 1812, care îşi ţinea cursurile în localul Institutului Teologic,
de langă biserica centrală şi a treia, tot de băieţi, îşi deschide cursurile în
situaţii deosebit de grele, în localul din Gai al aviatorilor. A fost un efort
mare care s-a soldat în câţiva ani cu mărirea numărului tinerilor învăţători.
Revizoratul şcolar judeţean şi „Asociaţia învăţătorilor din Arad” au
depus multe eforturi pentru a recruta de la scolile normale de peste Carpaţi
3 Vezi Şcoala şi Viaţa, anul X, nr. 1/1939, p. 158.
180