ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

preparanşilor în a treia zi lunii Noiembrie după noul calendariu acestui an
curg, de bună samă şi neschimbat se vor începe şi să vor dăşchide.
Drept aceea porunceşte ca şi norodul nostru în biserică despre aceea
să încunoştinţează … în toate bisericele după Dumnezeiască liturghie cuvânt
Norodului să să spună … pentru şcoalele preparanşilor…” 48 .
Documentele de arhivă cercetate de dr. T. Botiş mărturiseau că la 1
noiembrie 1813/1814 când a început al doilea an şcolar s-au înscris 55 de
elevi aşa încât populaţia şcolară repartizată pe trei cursuri/clase număra
peste 200 de elevi. De notat este şi faptul că dintre aceştia la sfârşitul lunii
martie-începutul lunii aprilie 1813, 108 s-au înscris după susţinerea cu
succes, în aprilie, a primului examen quiquestrial (la 5 luni).
Pe de altă parte nu trebuie să surprindă că din cei aproximativ 230 de
elevi au promovat în august 1815 (ultima serie cu durată de 15 luni) doar
191 elevi, circa 83%, întrucât exigenţele profesorilor examinatori au rămas
constante de-a lungul celor 110 ani de activitate. Cu toţii, profesorii şcolii,
au avut conştiinţa responsabilităţi lor faţă de viitorul neamului românesc
care va fi încredinţat în „mâinile” dascălilor, învăţătorilor formaţi în
Preparandie. Aşadar, exigenţa lor viza calitatea, am spune în termenii
vocabularului actual.
Dintre aceştia au absolvit în mai 1814 şi în septembrie 1814,
respectiv mai 1815 un număr de 191 elevi. Deci peste 30 au căzut. 49
Rezultatul acesta pe de o parte pare surprinzător întrucât competenţele şi
abilităţile atât cultural-intelectuale, cât mai ales psiho-pedagogice şi
metodice, nu în ultimul rând exigenţa examinatorilor era stimulată şi de
natura, felul cum erau organizate examenele pe tot parcursul secolului al
XIX-lea şi în bună măsură şi în secolul al XX-lea. Examenele erau publice
cu asistenţa notabilităţilor oraşului respectiv, a comunelor în prezenţa unui
numeros public, a părinţilor, şi chiar a altor învăţători. Examenele erau
adevărate evenimente în viaţa şcolii şi a comunităţii. Într-un astfel de
context şi dascălii şi elevii nu se puteau prezenta oricum. Cerinţele,
aşteptările erau mari, exigenţa în mod firesc de asemenea.
Dinamica demografică şcolară a Preparandiei din Arad poate fi
urmărită în funcţie de anumite momente care i-au brăzdat, semnificativ,
destinul ei ca instituţie şcolară. În primul rând, poate fi urmărită în funcţie
de modificările survenite în ceea ce priveşte durata studiilor de
formare/pregătire a viitorilor învăţători. De asemenea, în funcţie de
împlinirea unor cifre, rotunde din viaţa ei, respectiv anii 1822 când s-a
48 Ibidem, pp. 21-22.
49 Ibidem, pp. 152; 415-417.
58