ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

de holde – erau încă ale „doamnei de pământ” Aloizia Kaszonyi 14 . Prin anii
1855-1859 atât intravilanul cât şi extravilanul sătesc au trecut în proprietatea
deplină a localnicilor, prin despăgubirea moşieresei de către statul austriac.
Populaţia a cunoscut un oarecare spor demografic până la cel de-al doilea
război mondial.
Oamenii locului fuseseră obişnuiţi între anii 1941-1948, cu noile
instituţii publice din Săvârşin, situat la 15 km de satele de munte, Lupeşti şi
Pârneşti: Notariatul, Ocolul agricol, locţiitorul protopopului de la Radna etc.
Localnicii n-au mai fost nevoiţi să se deplaseze cu trenul până la Radna,
cale de 60 km.
Germenii disoluţiei satului montan existau, probabil, încă de prin
anii 70 ai secolului al XX-lea. Influenţa culturii scrise, a curentului electric,
eficienţa muncii mecanizate în sfera agro-silvo-pastorală din alte părţi, în
contrast cu o serie de interdicţii de natură silvică şi pastorală, apoi legăturile
prin autobuse cu Săvârşinul cât şi alţi factori, au acţionat strivitor asupra
mentalităţilor rurale.
Arhiva de documente oficiale, acte de familie, fotografii, scrisori etc.
(362+811+n), cuprinzând peste 1200 de piese, a fost listată în mod
provizoriu de către noi, într-un răstimp de şase luni, cu intermitenţele
inevitabile dificultăţilor de prelucrare a informaţiei (marcare numerică
distinctă pentru piesele cu valoare documentar-arhivistică) atât la cele două
domicilii din Arad ale descendenţilor familiei Tomuţia cât şi la sediul
Complexului Muzeal Arad, în intervalul lunilor februarie-octombrie ale
anului 2006. Concomitent, am cercetat nu numai sursele amintite mai sus ci
şi publicaţiile bibliotecii familiei Tomuţia (care le înglobau pe cele
provenite de la familiile înrudite Lupuţ, Văţian, Baba, Medre şi Eleneş)
înregistrate la Biblioteca Judeţeană Arad 15 . Un rezultat de prim ordin l-a
constituit punerea în evidenţă a mai multor faţete ale activizării sociointelectuale
precum crearea unei biblioteci proprii, diferită de cea şcolii
locale. Putem să vorbim şi de crearea unei colecţii de afişe, al căror
„terminus ante quem” este anul 1848, având punctul de pornire tocmai la
părintele Vasilie Tomuţa din Bodieştii de altă dată (azi Rădeşti 16 ) al
întinsului district ineuan („Processus Ienoviensis”).
14 Fényes Elek, Magyarország geográphiai szotára, vol. III, Pesta, 1851, p. 50.
15 Existenţa semnăturilor de posesor, uneori şi a datei achiziţionării publicaţiilor ne-a
îndrituit spre o atare afirmaţie.
16 Bătrânul ţăran Rada din Rădeşti – preocupat de scrierea unei mografii locale – mi-a relatat
în vara anului 1978 că sătenii cu numele de Rada fiind numeroşi, au preferat să renunţe la
vechea denumire Bodieşti pentru a nu crea confuzie cu satul Bodeşti de lângă Hălmagiu.
120