ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

lui Horea şi cea a lui Avram Iancu, ambii – conducători ai marilor convulsii
istorice din Munţii Apuseni 39 .
Acum să trecem la creionarea biografiei, începând din anul 1871
până la epilogul Primului război mondial, consumat prin întoarcerea lui
Ioan Silviu Tomuţia acasă, la Lupeşti, probabil la mijlocul lunii noiembrie
1918.
Rămas orfan în urma decesului tatălui său (părintele Vasilie
Tomuţa), la vârsta de 10 ani împliniţi, Ioan ajungea ucenic la un fierar în
satul Agrij (azi Agrişul Mare), aflat la vreo 15 km de Seleuş. Drumul trecea
prin Pâncota, târg vestit, apoi prin satul viticol Măderat. Aici s-a căsătorit,
mai târziu, cu Silvia Bâru 40 , originară din Măderat.
Al doilea din cei cinci copii ai lor, Ioan Silviu Tomuţa, s-a născut în
6/18 ianuarie 1889 41 . Aidoma fraţilor şi surorii sale, a „zburat” definitiv din
comuna natală. După frecventarea gimnaziului inferior la Sântana, în anul
1905 pe când avea 16 ani, a urmat „Cursul pedagogic”, de patru ani, la
Institutul ortodox român din Arad, absolvindu-l în anul 1909 42 şi
bucurându-se de gratuitate în privinţa taxelor 43 . Împlinise, în ianuarie 1909,
vârsta de 20 de ani. „Scăpase” de obligativitatea serviciului militar obişnuit.
Bucuria tatălui său a fost mare, deoarece îl văzuse, în sfârşit, pe unul
dintre cei patru băieţi urmând calea dăscăliei, pe care merseseră bunicii şi
străbunicii lor. Era firesc să-i lase acestuia, printre alte documente vechi,
diploma de sfinţire întru preoţie a bunicului Vasilie, semnată în anul 1852 la
Karlovăţul Sremului 44 .
39 Consultarea în cursul anului 2007 a fondului bibliotecar, oferit de către strănepoţii lui
Ioan S. Tomuţia Bibliotecii Judeţene Arad în anul 2006, ne-a îndreptăţit să facem astfel de
constatări.
40 Conform datelor biografice întocmite de către fiul lui Ioan Silviu, Ionel Tomuţia, în luna
august 1978.
41 SJAAN, Colecţia de stare civilă, Agrişu Mare, ortodocşi, botezaţi, Registrul nr. 5/1866-
1890, f. 181.
42 Conform autobiografiei din anul 1954, întocmită de către Ionel Gheorghe Tomuţia, fiul
lui Ioan Silviu Tomuţia; Cf. C.M.A., Colecţia de istorie modernă a judeţului şi oraşului
Arad, nr. inv. 10786 şi 10855.
43 Anuarul Institutului pedagogic-teologic ortodox român din Arad, Arad, 1909, p. 59.
44 În perioada sedisvacanţei episcopale arădene (1850-1853), de după moartea episcopului
Gherasim Raţ, până la intronizarea lui Procopie Ivaşcovici, diplomele preoţeşti au fost
semnate de către arhiepiscopul de la Karlovitz. Mulţumiri pentru desluşirea emitentului
diplomei se cuvin adresate celui mai recent autor al unei valoroase istorii a Episcopiei
Aradului, în persoana părintelui paroh Pavel Vesa, din Arad. A se vedea diploma de
consacrare întru preoţie, imprimată pe carton şi emisă în anul 1852, în colecţia Complexului
Muzeal Arad, Colecţia de istorie modernă a judeţului şi oraşului Arad, nr. inv. 10527.
125