ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Smirna şi tămâia ?
Latini jos şi lifte sus,
Iar în vârf momâia!
...
Ai venit la noi golan,
Fără ţară, făr-un ban,
Fără neam şi nume,
Şi-astăzi câne, al meu duşman
Vreai s-orbeşti o lume ? 2
Marele istoric Nicolae Iorga îl apără, postum, pe George Coşbuc, arătând că
poetul nostru naţional trebuie judecat după integralitatea operei sale şi nu
după unele nemulţumiri scrise sau rostite „sub presiunea unor evenimente
capabile să tulbure şi minţile cele mai sigure de sine” 3 . Nu la fel îl va
judeca însă colegul său de breaslă Octavian Goga, pentru care „Coşbuc n-a
înţeles că trebuie să prefere un drum al pribegiei în faţa umilirii nemţeşti...
„Poetul ţărănimii”, care de doi ani n-a avut un singur accent pentru
moartea de la noi, acum stă liniştit ca orice băcan şi aşteaptă trupele din
Brandenburg în piaţa teatrului... Să fie un reflex postum al ardelenismului
copleşit de respect în faţa „împăratului”, sau să fie un caz simplu de
ramolire a unui om, lipsit de orice răsunet în faţa durerilor publice?” 4 La
fel de aspru în critică şi I.G.Duca: „Poetul ardelean, printr-o inexplicabilă
aberaţie, se manifestase mereu împotriva războiului de eliberare a fraţilor
săi şi crezuse de cuviinţă în această istorică epocă să se ilustreze prin
germanofilia simţămintelor lui” 5 .
Am ales intenţionat cazul paşnicului George Coşbuc pentru a ilustra acestă
ingratitudine a istoriei, care îi împarte pe „eroi” şi „trădători” în două tabere
absolut ireconciliabile. După mai bine de două decenii de la prăbuşirea
sistemului totalitar, considerăm că a sosit momentul pentru a relua
cercetarea istorică de pe noi poziţii, conform dictonului „sine ira et studio”.
„Cronica trădărilor transilvănene” – căci doar la acestea ne referim – începe
2 Idem, Lucian Boia, op.cit.,p.212.
3 N. Iorga, Oameni care au fost, vol. II, Bucureşti, 1935, pp. 440-441, „Ideile politice ale
lui Coşbuc”.
4 Octavian Goga, Fărămituri dintr-o prăbuşire, în: „Revista idealistă”, 23 noiembrie1916,
p. 284. Vezi şi Lucian Boia, op. cit., p. 211.
5 I. G. Duca, Memorii, vol. IV, Bucureşti, p. 159.
164