ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

la Sibiu, în oraşul de pe Mureş. Alte disensiuni şi, evident, alte acuze de
„trădare de neam şi ţară”.
Românii transilvăneni erau separaţi şi din punct de vedere
confesional. Greco-catolicii, având centrul confesional la Blaj, erau într-un
conflict mocnit cu ortodocşii de la Arad şi de la Sibiu. Înscăunarea
episcopului ortodox arădean Iosif Goldiş în anul 1899, mediatizată excesiv
la Arad ca fiind un succes important al tribuniştilor activişti, avea să fie
criticată dur în ziarele „unite” de la Blaj, Braşov şi Timişoara 10 . Ioan Suciu
avea să relateze mai târziu că „nici pasiviştii şi uniţii nu voiau să se lase
bătuţi, ci mereu atacau pe episcopul Goldiş şi pe arădani. Zi de zi ne
înţepau şi ponegreau. Ei ajunseseră a fi atât de mici la suflet, încât chiar
nici luptele noastre, ce le dădeam tot aşa de energic în congregaţii, să nu le
mai înregistreze în ziarele lor” 11 . Conflictul dintre ortodocşi şi grecocatolici
se reaprinde, cu intensitate sporită, în anul 1902, când tribuniştii
arădeni reuşesc să repete performanţa din 1899 şi să-l aleagă în fruntea
Episcopiei pe Vasile Mangra, care nu va fi confirmat de către curtea de la
Viena. „Credeţi că Cicio Pop şi uniţii săi de la Blaj-Gherla-Cluj ne-au mai
slăbit din hulire?... Şi cine bătea din pălmi de bucurie, când a venit vestea
neacceptării lui Mangra ? Dragul nostru conluptător Ştefan C. Pop şi uniţii
săi de pretutindeni, cu mohicanii pasivişti dimpreună” 12 .
Conştient de amestecul grosolan al greco-catolicilor în ceea ce
priveşte neconfirmarea sa ca episcop al Aradului, Vasile Mangra îşi va
schimba radical strategia politică şi, în final, va reuşi să ajungă chiar până la
demnitatea de mitropolit al Transilvaniei, cu sprijinul maghiarilor şi al
premierului Istvan Tisza. Va fi considerat trădător de neam şi ţară, el, care
se impusese în fruntea Partidului Naţional Român prin merite incontestabile.
Nici astăzi Vasile Mangra nu este reabilitat pe deplin din punct de vedere
istoric, cu toate cercetările de excepţie ale colegului nostru Marius Epel, de
la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. Despre o reabilitare din
punct de vedere bisericesc se pare că nici nu se pune problema, cel puţin
deocamdată. Vasile Mangra a murit în acelaşi an cu George Coşbuc, însă
toamna, la Budapesta, după ce aflase despre prăbuşirea monarhiei
habsburgice.
10 Pe lângă „Unirea” de la Blaj şi „Gazeta Transilvaniei” de la Braşov, „Dreptatea” lui
Valeriu Branişte de la Timişoara era considerat de către tribunişti ca fiind tot un ziar grecocatolic,
îndeosebi datorită confesiunii prim-redactorului V. Branişte.
11 Ioan Suciu, Arădanii şi Partidul Naţional Român, adevăruri istorice, reamintiri de
interes naţional-istoric, Tipografia Diecezana, Arad, 1926, p. 24.
12 Ibidem, p. 26.
166