ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Sarcina aceasta de scenograf al adunării a binevoit a o lua asupra sa
d. Henric Stahl, stenograf în parlamentul din Bucureşti, care în acest scop
a sosit la Arad încă de ieri dimineaţa. După terminarea adunării d .H. Stahl
în redacţiunea «Românul»a dictat de pe notiţele sale stenografice toate
discursurile rostite....”(Marea Manifestaţie Naţională de la Arad [în]
Românul, Nr.25, 4/17 februarie 1911, p.p.1-5)
Aceasta era prezentarea pe care o făcea, chiar a doua zi, ziarul
arădean, importantului eveniment din cadrul mişcării naţionale a românilor,
eveniment organizat şi desfăşurat sub conducerea directă a liderilor
Partidului Naţional Român, Vasilie Goldiş şi Ştefan Cicio Pop, petrecut la
Arad, în sala „Casei Naţionale” din Pârneava.
Marea manifestaţie naţională de la Arad, cum a fost denumită
adunarea populară, de presa timpului, a constituit în acel moment una dintre
cele mai semnificative şi importante forme de protest a naţiunii române din
Ungaria şi Transilvania împotriva guvernelor maghiare, incapabile în acele
momente de a mai stăvili ampla mişcare naţională a românilor, ajungânduse
doar până la metoda tratativelor, cu delegaţii acestora, refuzând, de
obicei, sau amânând revendicările solicitate.
Ziarul «Românul» va publica în întregime cuvântările şi discursurile
rostite în „Casa Naţională” din Pârneava, stenografiate de bucureşteanul
H.Stahl, iar în final apoi va publica şi Moţiunea desprinsă din dezbaterea
politică în care sunt surprinse nemulţumirile şi revendicările delegaţilor,
participanţi la adunarea populară, ca o nouă formă de protest adresată
guvernului de la Budapesta.
„Moţiune
Poporul român şi alegătorii români din comitatele Arad, Bichiş şi
Cenad constată că sistemul de guvernare inaugurat în anul 1867 susţine şi
azi acea politică de distrugere, cari bazându-se pe esclusivismul de rasă şi
clasă, încătuşează forţele adevărate ale acestei ţări şi în special face
imposibilă validarea politică, dezvoltarea economică şi culturală a
poporului român.
Constată cu durere că ocârmuirea ţării desconsideră nu numai
drepturile inalienabile ale poporului român, ci nesocoteşte chiar şi cele mai
elementare îndreptări ale limbii şi obiceiurile poporului român.
Protestează cu toată hotărârea împotriva acestor stări de lucruri şi
pretind respectarea drepturilor naţionale ale poporului român, pretind
respectarea drepturilor aşezămintelor bisericeşti române, pretind ocrotirea
intereselor economice ale ţărănimii române şi cere cu toată energia să i se
dea poporului român cuvânt în ocârmuirea ţării în proporţiunea jertfelor de
145